Jocuri la Bursă

Istoric vorbind Bursa de valori Bucureşti a fost fondată în 1 decembrie 1882, anul când Eminescu desăvârşea Luceafărul. Cu întreruperile datorate în primul rând războaielor, ea a continuat să fiinţeze până în anul 1945, când a fost închisă de regimul comunist şi ulterior, după 50 de ani a fost redeschisă în noiembrie 1995 şi continuă până vor fi dispărut în ţară toate activele.

Şi tot atunci în 1882 Eminul îi povestea într-una din scrisori îngerului său Veronica Micle, despre activele şi pasivele lui sau ale ei, care îşi pot pierde din valoare, nevăzute.

„Măi fată nebună si drăgălaşă,

Şi zi e pozitiv că eu te-nşel, că te uit, că-mi eşti dragă numai pe cât te vad cu ochii? Mânca-ţi-aş ochii tăi cei dulci, nebuno, dar te iubesc cu sufletul, dar nu ştiu nici ce să-ncep, nici ce să fac de dragul tău. Dar zi şi tu - ce e de făcut? in vremea asta în care nu-i nimenea aici, în care vegetez ca un adevărat animal, bolnav si descurajat - cum să vin la tine, pe cine să las in loc?"

De-aia zic, să ne ţinem în vedere activele pe Bursă, fie că e Bursa de valori, fie că e Bursa îngerilor căci dacă nu ne vedem faţă către făţă, lipsiţi, vorba lui Virgil Diaconu de punct şi de virgulă, uităm de noi şi ne deşirăm!

Astăzi 8 noiembrie la 10 ani de la lansarea Bursei Îngerilor facebookul mi-a adus în faţă un Remember. Să vedem cum stăm!

Mai multe despre această carte în dialogul de mai jos cu Denisa Popescu Martin

1. https://www.youtube.com/watch?v=F6AoTp4jvXk

2. https://www.youtube.com/watch?v=ykqN9464gXw&t=698s

3. https://www.youtube.com/watch?v=Y_DeNXs6oCw&t=1s

Autumn is yellow

 

 

În zi de Duminică la Muzeul satului e despre frunze îngălbenite, desprinse din copaci să aştearnă în sufletele poeţilor, ca un amurg înfiorat al cercului, fâşâitul paşilor prinţesei care se întoarce din rătăcire să împartă cu ei în cuvinte prinosul veşniciei luminii.

Poezia toamnei e întotdeauna o introspecţie mai profundă, căci, ca şi cum ai îngenunchea în faţa crucii te reculegi pentru a amâna venirea iernii.

Tocmai de aceea am dat curs cu plăcere invitaţiei gazdelor de a vizita măcar în trecere la sfârşit, după ce ne-am încheiat recitalul, expoziţia cu caracter religios din sălile de alături.

În consecinţă postez lângă imaginile noastre, care, lipsite de cuvinte nu spun mare lucu, câteva imagini cu exponatele, în care tăcerea luminii poate străluci într-atâtea nuanţe.

Scrisoare deschisă

 Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74

Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74

 

Şi eu am crezut

în veşnica

tinereţe,

ca şi cum

păcătuind,

mi-am regăsit

paradisul

pierdut

 

Adevărul e

că lăcomind

înscrisul

şi muşcând

din mărul,

L-am provocat

pe Dumnezeu

la nobleţe...

 

Vă mulţumesc tuturor, lume multă, lume bună care ne-aţi făcut urări ieri, de ziua noastră aniversară! Sper de bună seamă din inimă; dimpreună, şi mie, şi Guşterelui! Am descoperit că romanul meu Guşterele s-ar fi lansat în viaţă nu în piaţă, la Biblioteca DENISEI,  în noiembrie la Piteşti. Spre deosebire de mine, Guşterele poate să se lăcomească să crească! El nu îmbătrâneşte dacă lumea îl citeşte...

Şi chiar dacă i-ar tăia cineva coada, oameni mici, coada ar creşte la loc, că aşa e la guşteri. Am dovada aici!

Notă:

 Sunt puţin nemulţumit. Ca un om înfrânt de propria lui modestie, ce nu a primit niciodatǎ cât merita de la ceilalţi! Securiștii m-au plasat pe vremuri în marginea literaturii și se pare cǎ azi, tot ei, îmi dau voie sǎ privesc doar prin gard. N-am apucat sǎ-mi cultiv la timp prieteniile pentru cǎ în tinereţe le-aș fi murdǎrit cu albastru, provocând neplǎceri. Acum e destul de târziu sǎ reînod firele de ieri. Leagǎturile sunt privite cu neîncredere, suspecte, nimic nu mai pare firesc înapoi; “Ǎsta ce vrea cu memoriile lui?…Sǎ ne respecte! Sǎ stea la rând, cǎ el nu s-a sacrificat închinând ode ca noi!”

Sunt un poet incomod, scos din joc, un pic confuz, ras și tuns chilug, și, de parcǎ nu era suficient un beteșug, cochetez acu’ și cu proza. M-a pus dracu sǎ scriu Gușterele! I-am surprins punându-i poza pe copertǎ, dinadins, sǎ arǎt cǎ sunt viu când ei susţin în ofertǎ cǎ nu exist.

“Ce dracu mai e și cu Gușterele ǎsta!?” (Subiectiv, m-am cǎutat în Dicţionarul lui Sergiu I Nicolaescu. Ei au dreptate, nu exist!)(Revin la parantezǎ, m-am regǎsit inclus răsfoind în interior, m-au pierdut doar în cuprins. Se cuvine sǎ cer scuze criticului!)

De-aia sunt trist. La tirajul pe care mi-l permit, cartea mea va rǎmâne de necitit. Nu va ajunge în bibliotecǎ, sau librǎrie, sau în târg la Gaudeamus, faţǎ cǎtre faţǎ cu cititorii. E un produs de casǎ. Câteva exemplare pentru familie, câteva pentru lansare și atât! Bietul Guștere o fi el de rasǎ, dar s-a nǎscut cu funia de gât. Mǎ trec fiori. Mai bine cultivam flori.

– Ionescule nu te lamenta, nu-i frumos!  Faci politici, ai gura spurcatǎ, dai cu ouǎ de guștere în stânga și-n dreapta, în Palatul Victoria, critici USL-ul pe blog, pǎi așa se scrie istoria literaturii? Cum vrei tu sǎ nu fi șters din catalog? Dovedește cǎ mǎcar ai înţeles ceva! Tu, tot pe zonǎ minatǎ! Vrei crescǎtorie de Gușteri pe fonduri europene, așa dintr-o datǎ?...

ŞI încă o notă pentru cei care n-au citit Guşterele reluad şi Casa Roşie. Încă se mai găsesc exemplare rare în librăriile online şi la Editura Hoffman. Pe ceilalţi care sunt prietenii mei pentru că mi-au citit cărţile şi au scris despre ele, i-am tăguit.

Autostrada 74

(2 noiembrie, sau cum e să furi startul)

Ce scurt e drumul!…

Cum se sfârşesc

benzile de bitum perfid

ale autostrăzii,

înfăşurate

pe mosor

spre înaltul ceresc!...

Cronos, un atlet stelar,

îşi lucrează muşchii

la un extensor cu bretele

din gumilastic semirigid,

întinzându-le

până se subţiază

şi crapă.

Oasele mele obosite,

stoarse de apă

ca un snop retezat

de răchită,

lăcrimează

şi strecoară din ele

ceară topită.

Rulăm ţintit

în miezul unui blocaj

direct spre ţintirim,

cu borna de la kilometraj

înţepenită la 74.

Degeaba latru

torna, torna frate!

Matematica e precară,

nu-i un fluid

să-l întorni din drum

şi să treci prin vad!

Doar poetul

răsfaţă magia

dintre cuvinte…

În viaţă,

cifrele dinainte

nu sporesc

egale

cu cele dinapoi,

ce se-nmulţesc

atât de rapid…

Călcâiul lui Ahile

 

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua.../...

Mulţumesc Virgil Diaconu pentru prezenţă şi pentru “procesul verbal” al evenimentului, întocmit ca pe vremuri la Cenaclul Liviu Rebreanu. Atunci altcineva scria procesul verbal într-un registru, după care dădea fuga cu registrul la securitate. Tu l-ai scris pentru cititorii interesaţi, folosind aprecierile altora, cu toate că printre rânduri nuanţezi de la tine. Nu te condamn pntru asta, nu citisei nicuna dintre cărţi! Inspirat şi titlul! Ăsta e al tău!

Dacă aş avea o putere te-aş condamna să citeşti din scoarţă în scoarţă măcar Tobârlanii! Fie şi cu creionul tău ascuţit în mână, cu toate că aş prefera să-l citeşti pentu plăcerea ta. Am avea amândoi de reconsiderat câte ceva!...

*

Virgil Diaconu(ne ştim de peste 50 de ani!), pe lângă faptul că este incontestabil un poet valoros, orgolios din fire, un spirit polemic prin excelenţă, cu un simţ critic fără jumătăţi de măsură, bolnav de literatură şi artă, în general de frumos, avid de marea cultură, sensibil la minunăţiile vieţii şi săritor să-i ajute pe cei năpăstuiţi de soartă, întâi de toate e un luptător, un războinic! Un războinic curajos, dar solitar. S-ar lupta cu toţi pentru dreptatea sa! Rar înconjurat de prieteni, de parcă s-ar teme că prietenii îi vor lua din lumină.

Orice Ahile îşi are un călcâi, prin care să poată intra săgeata!

Făcător de reviste dintre cele de ţinută, cu o amprentă personală orgolioasă pe care nu a trădat-o niciodată, Virgil Diaconu, aşa singuratic cum e, a crezut în visul său şi a reuşit să câştige bătăliile, dacă revista lui, Cafeneaua literară care îl defineşte cel mai bine şi-a câştigat pe drept un loc printre revistele literare prestigioase din ţară, aniversând în această lună, 20 de ani de apariţie neîntreruptă. Să-i urăm şi noi revistei să aibă parte în continuare de colaboratori valoroşi şi de cât mai mulţi cititori!

Materialul este mai lung, mă opresc aici, poate altădată!...