Scrisoare deschisă

 Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74

Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74

 

Şi eu am crezut

în veşnica

tinereţe,

ca şi cum

păcătuind,

mi-am regăsit

paradisul

pierdut

 

Adevărul e

că lăcomind

înscrisul

şi muşcând

din mărul,

L-am provocat

pe Dumnezeu

la nobleţe...

 

Vă mulţumesc tuturor, lume multă, lume bună care ne-aţi făcut urări ieri, de ziua noastră aniversară! Sper de bună seamă din inimă; dimpreună, şi mie, şi Guşterelui! Am descoperit că romanul meu Guşterele s-ar fi lansat în viaţă nu în piaţă, la Biblioteca DENISEI,  în noiembrie la Piteşti. Spre deosebire de mine, Guşterele poate să se lăcomească să crească! El nu îmbătrâneşte dacă lumea îl citeşte...

Şi chiar dacă i-ar tăia cineva coada, oameni mici, coada ar creşte la loc, că aşa e la guşteri. Am dovada aici!

Notă:

 Sunt puţin nemulţumit. Ca un om înfrânt de propria lui modestie, ce nu a primit niciodatǎ cât merita de la ceilalţi! Securiștii m-au plasat pe vremuri în marginea literaturii și se pare cǎ azi, tot ei, îmi dau voie sǎ privesc doar prin gard. N-am apucat sǎ-mi cultiv la timp prieteniile pentru cǎ în tinereţe le-aș fi murdǎrit cu albastru, provocând neplǎceri. Acum e destul de târziu sǎ reînod firele de ieri. Leagǎturile sunt privite cu neîncredere, suspecte, nimic nu mai pare firesc înapoi; “Ǎsta ce vrea cu memoriile lui?…Sǎ ne respecte! Sǎ stea la rând, cǎ el nu s-a sacrificat închinând ode ca noi!”

Sunt un poet incomod, scos din joc, un pic confuz, ras și tuns chilug, și, de parcǎ nu era suficient un beteșug, cochetez acu’ și cu proza. M-a pus dracu sǎ scriu Gușterele! I-am surprins punându-i poza pe copertǎ, dinadins, sǎ arǎt cǎ sunt viu când ei susţin în ofertǎ cǎ nu exist.

“Ce dracu mai e și cu Gușterele ǎsta!?” (Subiectiv, m-am cǎutat în Dicţionarul lui Sergiu I Nicolaescu. Ei au dreptate, nu exist!)(Revin la parantezǎ, m-am regǎsit inclus răsfoind în interior, m-au pierdut doar în cuprins. Se cuvine sǎ cer scuze criticului!)

De-aia sunt trist. La tirajul pe care mi-l permit, cartea mea va rǎmâne de necitit. Nu va ajunge în bibliotecǎ, sau librǎrie, sau în târg la Gaudeamus, faţǎ cǎtre faţǎ cu cititorii. E un produs de casǎ. Câteva exemplare pentru familie, câteva pentru lansare și atât! Bietul Guștere o fi el de rasǎ, dar s-a nǎscut cu funia de gât. Mǎ trec fiori. Mai bine cultivam flori.

– Ionescule nu te lamenta, nu-i frumos!  Faci politici, ai gura spurcatǎ, dai cu ouǎ de guștere în stânga și-n dreapta, în Palatul Victoria, critici USL-ul pe blog, pǎi așa se scrie istoria literaturii? Cum vrei tu sǎ nu fi șters din catalog? Dovedește cǎ mǎcar ai înţeles ceva! Tu, tot pe zonǎ minatǎ! Vrei crescǎtorie de Gușteri pe fonduri europene, așa dintr-o datǎ?...

ŞI încă o notă pentru cei care n-au citit Guşterele reluad şi Casa Roşie. Încă se mai găsesc exemplare rare în librăriile online şi la Editura Hoffman. Pe ceilalţi care sunt prietenii mei pentru că mi-au citit cărţile şi au scris despre ele, i-am tăguit.