Autumn is yellow

 

 

În zi de Duminică la Muzeul satului e despre frunze îngălbenite, desprinse din copaci să aştearnă în sufletele poeţilor, ca un amurg înfiorat al cercului, fâşâitul paşilor prinţesei care se întoarce din rătăcire să împartă cu ei în cuvinte prinosul veşniciei luminii.

Poezia toamnei e întotdeauna o introspecţie mai profundă, căci, ca şi cum ai îngenunchea în faţa crucii te reculegi pentru a amâna venirea iernii.

Tocmai de aceea am dat curs cu plăcere invitaţiei gazdelor de a vizita măcar în trecere la sfârşit, după ce ne-am încheiat recitalul, expoziţia cu caracter religios din sălile de alături.

În consecinţă postez lângă imaginile noastre, care, lipsite de cuvinte nu spun mare lucu, câteva imagini cu exponatele, în care tăcerea luminii poate străluci într-atâtea nuanţe.