Un pamflet doct din Plai bălai, tablete
Mi-a sugerat cineva,
persoană însemnată, să nu mai fiu pe blogul meu personal, „Pasărea ceţii”, niciodată
criticul cu consideraţiuni inconfortabile şi acide, ăla din „Plai bălai”. Să nu
mai amestec literatura cu politicul şi să nu mai cataloghez drept minciuni, dacă
sunt amabil, măsura intenţiilor dumnealor stimabile din punct de vedere
gonflabil, nici măcar întâmplător până în prag de alegeri.
Să consemnez doar, fără
ură, vag, vise. Nu realităţi veridice şi analitice ca istoricul grec Tucidide,
descrise în războiul ateno-spartan, dacă vreau să-mi scot „Pasărea ceţii” din
ceaţă la liman şi să-mi ţin traficul viu cât de cât în loc cu verdeaţă...
Să scriu eventual despre
agricultură, chiar dacă anul ăsta nu promite belşug, e un an urât! Altfel, risc
să rămână locul pustiu şi eu în arătură cu nodul în gât, fără cal la plug...
Sunt zone de drept
interzise - zonele puterii spre exemplu. Ochii şi gura le ţii închise în templu,
n-ai nevoie de sticle incendiare în vremi deschise încălzirii globale! Rişti să
te topeşti în mijlocul verii! Recipientele berii le foloseşti matale mai bine
reci, la terasă(!), nu aştepţi să vină pompierii de la greci, că nu le pasă de
tine!...)
Mǎ gândesc tot mai aplicat
să las dracului politica asta de rahat!
A venit toamna, doamna mea
pregătește borcanele pentru magiun și murături. Se îngroașă raţia de tărâţe în
lături, la porcine. Ţuica s-a dat deja jos din pruni şi s-a ascuns în beci, stă
pe vine în damigene borţoase de rușine. Mustul și el pe mărăcini în boaba de struguri
nu tace, bolborosește după poloboace...
Ar trebui să fac pace în
consonanţă cu naţia tăcută. S-o las dracului de politică, că nu se face gaurǎ-n
cer şi nici în drapel, dacă preşedintele se alege de la un partid sau de la
celălat partid paralel.
…Cum rămâne cu mandarinul independent?
Ce dacǎ a luat-o pe drumul mătăsii solo ca nebunul de Marco Polo și se plimbǎ în
aia mă-sii ca pe un zid chinezesc? Poate rǎmâne acolo, gândesc!...
În Poiana lui Iocan
Moromeţii mormǎie, se sfǎdesc:
– Bǎi Tobârlane, tu ce
crezi? Ce vrea să vândǎ mandarinul nostru la chinezi?
– Nu știi mă Cocoșilǎ?...
Capra cu trei iezi…
