luni, 14 septembrie 2026

14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI.2022.

 


Mărturisesc am avut mari emoții înainte de lansarea de la Pitești din acel an(2022)!... Din motive de pandemie întrerupsesem trei ani obiceiul de a mă întâlni cu publicul piteștean, unde m-am simțit întotdeauna acasă. Se nimerise ca manifestarea să se desfășoare într-o marți, 13, la ora 13… în plin program de serviciu, cu anul școlar abia început. Mă așteptam să găsesc în salățiva seniori şi cam atât!

Pe deasupra nu apucasem să trimit înainte cărțile prietenilor literați argeșeni, doar două trei PDF-uri pe email, şi, e știut că dacă nu răsfoiești pagină cu pagină cartea, n-ai cum să vorbești despre ea.

Nu voi face o descriere a evenimentului în sine(care mi-a apărut la amintiri azi, las fotografiile să vorbească singure. Spun doar atât că m-am simțit atunci la vârsta mea, ca un elev care a avut bucuria să întâlnească într-o după amiază, la bibliotecă, patru profesoare de literatură, tinere, care au chiulit de la ore, să vorbească pertinent, cu înțelegere şi rafinament despre cărțile mele. Şi ca să se afle în legalitate, vis a vis de direcțiune, cum s-ar cere mai des într-o Românie Educată, au adus cu dânsele şi elevii cărora le place lectura.

Mulțumesc Denisa! Mulțumesc Magda! Mulțumesc Alora! Mulțumesc Liliana! Mulțumesc Claudia că ai bătut atâta cale din Olanda! Şi mulțumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături şi se vor recunoaște în fotografii!

O mențiune specială, printre cei prezenți s-au aflat câteva persoane, dragi mie, care vor locui de acum înainte şi ca personaje în Casa Roșie.

https://www.facebook.com/reel/2649761575156132
































sâmbătă, 12 septembrie 2026

TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ

 
















 

Avantajul scrisurii de tablete  

ca slujbaș al literaturii e mare,

e un dat la care adesea recurg.

N-am nevoie de rectificări

bugetare la stat

și măsuri fiscale la privat,

de plimbări amețite după

cumpărături prin oraș...

 

Mă anunță Meta AI,

nu-i niciun bai dacă am uitat

că azi în a 12-a zi de răpciune

e aniversarea pe bune

a prietenului BeBe Bulearcă,

cu care am navigat

într-o barcă în marea uzină,

între lichidare și chenzină...

Eu trăgeam la rame când aveam chef,

el desena histograme, ca șef...

 

N-am decât să scot la lumină

tableta din dosar,

ca să pot sufla în tăciune

până se aprinde focul ăl mare...

Să sfârâie micii pe jar

și să curgă berea-n pahare

pe facebookul dumnealui,

de să zici că a dat peste noi norocul!

La mulți ani Bebiță, să prindem amândoi suta!

 

TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ

I se spunea(i se spune şi acum), nu se putea mai simplu cum, decât, - BeBe!

Sunt sigur că dacă înaintea lui n-ar fi apărut pe marele ecran Brigitte Bardot, dezbrăcată şi n-ar fi fost la mijloc orgoliul lui de mascul şi de tată, numele lui ar fi stat la adăpost şi i-ar fi fost destul fără e-uri, simțindu-se în largul lui natural, doar îmbrăcat în cele două litere mari de tipar, - BB(!).

Modest cum era, cum e(ca el mai rar!), n-ar fi vrut niciodată să stea dedublat în litera A, cea mai dintâi din alfabetar.

AA, - cu siguranță nu l-ar fi reprezentat!... Lui i-a plăcut în viață să fie întotdeauna în față, dar în spatele lui A, ca să poată face el tot binele... din umbră.

Şi mult bine a făcut în uzină şi pentru mulți!

Despre prietenia mea cu el am scris în Dosarul Albaștrii, am să re-postez o pagină din carte și aici, chiar dac-am postat-o şi anul trecut.

Am colindat împreună țara, cu brigada de la Cutii viteze, jucându-ne în propriile noastre povești, cu Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Calul Colectivului şi câștigând premii la concursuri, contribuind fiecare după posibilități la bunul mers. Eu responsabil pe partea de vers şi interpretare artistică. El cu partea logistică şi financiară. Recunosc, obținerea primelor necesare ca aerul în turneu, nu era partea cea mai ușoară din univers!

Dar cel mai greu obstacol de trecut era noaptea, când patrulam pe la uși să nu facă artistele vreo escapadă... vreun lunecuș în zăîadă! Să doarmă, să fie odihnite a doua zi în spectacol. Ții minte BB ce blonde apetisante și interesante aveam la brigadă!?...

Şi ce figuri aveam amândoi dimineața, când, ca într-un miracol apăreau pe coridor de undeva din cer, râzând de noi!... De unde să știm că fetele săriseră pe geam de la parter!?...

Şi tot despre prietenie cred e vorba. Tu ești singurul care ți-ai făcut timp şi potecă la toate lansările mele din Pitești şi ai în bibliotecă toate cărțile scrise de mine. Nu-s puține şi sunt convins că le-ai citit.

Azi de ziua ta BeBe îți urez din inimă la mulți ani, sănătate şi să fii în continuare iubit!










miercuri, 9 septembrie 2026

Cronică în Cafenea. Casa Roșie

           Domnia sa criticul dă măsură cât se poate de adevărată unei cărți printr-o cronică. Trebuie să mulțumim pentru lectură domnului Ionel Bota care în două numere succesive ale Cafenelei literare(august și septembrie recent), ne onorează cu deschiderea spiritului dumnealui spre o carte ce prin aspectul ei exterior(coperta reprezintă o casă la roșu, neterminată, deh!), titlul simplu, Casa roșie, nu spune nici el nimic spectaculos, iar despre notorietatea autorului ce să mai zic!?...

Slavă celor care se încumetă să colinde și străzile mai poțin luminate din provincie, mahalalele micilor orașe necuprise în circuitul turistic oficial al literaturii!
Norocul meu e că viața nu m-a mutat în centru la vile și locuiesc acum la etajul patru(tot ca la Pitești), într-o margine de București. Unii ar spune "mai aproape de cer", eu recunosc doar, "cu capul în nori".
Se cuvine să-i mulțumim și prietenului Virgil Diaconu care ne-a oferit generos spațiu în Cafeneaua lui de elită. Așteptăm linkul




luni, 7 septembrie 2026

I'm Sorry



Sunt zile în care tenisul nu are secrete pentru tine ca jucător. Dar sunt și altfel de zile când nimic nu se leagă și parcă un zid imaginar te desparte de tine însuți și te oprește să rotești în broască cheia ușii și să deschizi perspectiva, taman când credeai că ești gata să reușești. Azi noapte a fost o astfel de zi pentru Sorana. Tenisul se joacă pe sârmă, un fir subțire de sârmă care te poate duce la cer, ori nicăieri.

A fost o partidă ciudată cea din optimile US Open cu Pegula. Se întâlnise cu jucătoarea de pe locul trei mondial nu demult la Cincinnati când arătase întregii lumi că unitățile de măsură ale balanței, pot rămâne în echilibru chiar dacă talgerul va trebui să se încline până la urmă de-o parte. Ne puteam gândi că pronia cerească va găsi o cale de împăcare a lucrurilor și nu va lăsa norocul să-și facă singur mendrele. Era rândul Soranei, se cuibărise ca un vierme sentimentul în mințile noastre, că acum ar fi momentul.

Nimeni nu și-ar fi putut închipui că după primele trei ghemuri din primul set, Sorana nu balansase de partea ei, concret, nici măcar un miligram din greutatea netă a unui punct. A urmat o zvâcnire de revoltă la sacrificiu. A apărut un break, și la 2-3, conducând și cu 40-0 pe serviciul ei, a avut ghinionul să constate că din  mănunchiul de chei ce le avea asupra sa, niciuna n-a vrut să-și încheie în broasca ușii o rotația completă.

În final setul a fost câștigat de Pegula cu 6-3.

Aproape la fel au stat lucrurile și în setul doi, doar că la 4-1 pentru  Pegula și 40-0, într-un schimb uluitor ca o revoltă într-un roi de drone încărcate cu explozibil. Au fost 29 de atingeri direct la țintă. Am recunoscut-o pe Sorana câștigând cea mai frumoasă minge a jocului. Am zărit instantaneu luminița de la capătul tunelului. Era momentul credeam eu, să fie întoarsă roata norocului. Dar n-am avut parte de chintă roială. 6-4/.

MI-A PLĂCUT CE I-A SPUS PEGULA ÎMBRĂȚIȘÂND-O PE SORANA LÂNGĂ FILEU.

SPER SĂ NE REVEDEM LA ANUL ÎNTR-O FINALĂ DE GRAND SLEM! MĂ TEM CĂ DACĂ NU CÂȘTIG EU, CÂȘTIGI TU! DAR PROMIT SĂ RĂMÂNEM PRIETENE!  


miercuri, 2 septembrie 2026

Din ciclul JOCURILE SPORTIVE Rugby

 













Din ciclul JOCURILE SPORTIVE

Rugby

 

Am văzut grămezile ordonate

în încleștarea partidei de rugby,

spinările încovoiate deasupra firidei

legate cu otgoanele brațelor

umerii celor două armate

se fixaseră în hotar

într-un armistițiu precar

 

Un pod viu, mișcător,

peste care într-un final ar

urma să treacă cu pasul regal

în blugi şi în geacă

Zeiţa Victoria, victorioasă.

Ea nu poate știi dinainte cui

îi va încredința gloria

și sărutul fierbinte!

 

Printre picioarele podului,

ager ca o idee trăsnită,

se strecoară neprihănit

dumnealui balonul

oval cu țugui...

Ar trebui doar să-l prinzi

şi să-l vinzi înapoi pe aripi

unui coechipier.

 

Genială norma din regulament

a inventatorului acestui joc

eminamente colectiv,

cu referire la plasament.

În ce loc stai ca fluierul să tacă.

„Jucătorul la primire

poate fi activ, doar dacă

se află în spatele mingii”

 

Înaintezi, numai privind înapoi

ca paingii când își țes pânza,

manevrând suveica la război

fără să-ți scape din mână,

până ajungi în terenul de țintă.

Sau cu piciorul pe flintă

tragi după fluturi plasând

printre buturi, mânza...