Artgothica Sibiu 2017 - ziua 1

La minutul 1:43:20, lectura Ion Toma Ionescu

CU POEZIA LA TELEVIZOR

CU POEZIA LA TELEVIZOR.
Orizont TV deschide ușa poeziei vii!
Sâmbătă, 23.11.2019, de la ora 19.00 și, în reluare, duminică, 24.11.2019, de la ora 15.00, va fi un desant de muzică și poezie, dans şi spiritualitate, o invazie de oameni frumoși pe ecranele televizoarelor dvs.! Vor performa pentru dumneavoastră: Maria Gheorghiu, Cristina Berinde, Ciprian Chirvasiu, Andreea Teodora Mocanu, Tudor Voicu, Daniel Dinca, Mircea Dan Duta, Florin Dochia, Lucian Vasilescu, Nicoleta Crăete, Ion Toma Ionescu, Corneliu Octavian Rodeanu, Cecilia Costache, Simona Dan, Dan Porfir, elevi ai Şcolii de Artă Self Experience Academy şi ai Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti.

Postul de televiziune Orizont TV se găseşte în grilele tuturor operatorilor de cablu din România.
Daţi cu SHARE, să afle lumea că mai apar și artiști și suflete vii la televizor, nu numai curve, tâlhari, demagogi, propagandiști și proști!
Mulţumim pentru găzduire patronului Orizont TV, ziaristul Bogdan Eduard, lui Ioan Iuga pentru suportul tehnic şi întregii echipe Orizont TV pentru prietenia pe care ne-o arată!

Curăţitorii de fântâni.9.

Unde pare că

autorul şi-ar fi găsit direcţia bună…

Direcţia 9 are un cenaclu, „cel mai bun!”, aprecia undeva Nora Iuga cu debordanta ei vitalitate în apropierea bornei 90, ani plini de experienţe şi experimente poetice. Cenaclul 9 (nu putea avea altă denumire!), e locul unde se întâmplă lucruri despre poezie – departe de lumea învrăjbită – într-un cadru prietenesc şi în respectul valorilor adevărate.

De obicei Tudor Voicu, având microfonul în mâini, trage cu ochiul (un ochi comun), discret, spre colţul ocupat de profet, de unde bate lumina blândă şi totdeauna filtrată, printr-un pahar plin cu vin.

Te-ai putea gândi că în Direcţia 9 tineretul e cel care dă semnalul, e la el acasă şi seniorii de vârstă s-ar putea simţi stingheri printre alergătorii de mare viteză ai internetului, incontestabil stăpâni ai facebook-ului ce-şi citesc poeziile de pe telefonul mobil… Dar lucrurile nu stau aşa! E mult mai subtil.

Balansoar pentru doi

Scriam în 2014 pe 13 noiembrie înainte de turul doi la prezidenţiale un text pe blog, Balansoar pentru doi(Vezi linkul doveditor: https://pasareacetii.blogspot.com/2014/11/balasoar-pentru-doi.html)

*

 Mi-am găsit în sfârșit liniștea sufletească. Am citit un articol așezat, decent, scris fără patimă de SeverVoinescu, în care judecata lui liberă, neîncorsetată de activisme politice seamănă cu a mea. Înseamnă că dacǎ doi inși constată similitudini în gândire, s-ar putea trage concluzia că oamenii aceia au toate șansele să fie cu adevărat normali. Înseamnă că și alţii din mulţimea tăcută pot fi ca ei. Și dacǎ mulţimea tăcută se duce cumva dincolo de 9 milioane de români, înăuntru și în exterior, înseamnă sigur că ţara e o ţară normală, încă nu e acoperită de tot de nori.

          Iohannis nu e cu siguranţă o persoană providenţială, nu face parte ne-am putut da seama nici din elita intelectuală progresistă, chiar dacǎ e om de școală. Nu e din stirpe regală exclusivistă. (Bunicul lui a fost ceasornicar). Nici nu are har de șlefuitor de cuvinte, nu e nici măcar prestidigitator, să scoată fum pe nări și să-ţi bage în buzunare plăcinte. Nu face măscări și aranjamente obscure și nici socru, la o adică, n-a escrocat pădure chiar dacǎ soacra are pensie mică.

          Ce e sigur, nu știe sǎ fure, nu minte, nu scuipă seminţe, nu și-a plagiat doctoratul, n-a vândut nici copii, nu e nici marele unificator care seamănă ură la trei cuvinte scoase pe gură și, încăpăţânatul, nu vrea sǎ le dea baronilor liber din pușcării, anul viitor. Nu lunecă printre degete moluscă și nici nu bâzâie întruna ca o muscă.

          Ar trebui să-l balansăm președinte!

          Aţi mai văzut o aşa potrivire de cuvinte? Parcă le-aş fi scris azi!... Doar că am dat de necaz. Viorica, drăguţa de ea, nu mai vrea să se dea în balans, uţa-uţa, până ce Iohannis nu o invită la dans…

Plai bălai - pamflete

Eu şi Cambridge Analytica

  Eu cred că s-a pus când s-a pus, mai la început, în gena fiecăruia un hard. Ceva imaterial, invizibil, plasat între inimă și minte. Un fel de martor care înregistrează la un loc toate minunile şi agresiunile care ni se întâmplă. Încasăm loviturile și ne minunăm de frumuseţi, fără a le lua în seamă, dar ele se acumulează acolo ca o bancă de date şi ne îngreunează mișcările, sau dimpotrivă uneori ne dau imbolduri nesăbuite, care induc impresia că suntem liberi, bieţi fluturi îmbătaţi de lumină.

            Unii descoperim că starea asta de martor, odată ce ţi s-a dat poate avea valoare de întrebuinţare. Nu e un bun care sǎ rămână doar al tău, ci poate îmbogăţi un patrimoniu de care sǎ beneficieze un urmaș, sau un apropiat, ce n-ar trebui s-o mai ia de la capăt.

Ce nobil gândea securitatea pe vremuri când strângea fiecăruia probe la dosar!(…?) Azi fiii noştri merg la arhiva CNSAS şi ne citesc din dosare viaţa, ca din cărţi.

Aseară fiica mea mi-a trimis de pe net un material cu scandalul de la Cambridge Analytica (cea cu datele personale şi manipularea alegerilor), sfătuindu-mă să scriu mai puţin pe facebook, fiind periculos, pentru că demonii ăştia ai scrisului pe care-i hrănesc în fiecare zi, pot fi folosiţi pentru cunoaşterea profilului meu şi al prietenilor mei(după like-uri), în scopul manipulării.

Sunt conștient, la fel ca în timpurile celelalte, în blogosfera zilelor noastre, trăim ameninţaţi de viruși şi de cyborgi, dar tragem nădejde că din mărturia noastră va fi cineva care sǎ priceapă şi să folosească ceva. Oare sǎ fie tot o formă de delaţiune? Simt că sunt ușor dezlânat.

Notă: Am să dau un anunţ pentru Mark Zuckerberg, nu renunţ, am să merg cu scrisul mai departe, n-am să pun botul, şi-o să-mi mai pun o lentilă să fiu sigur că nu rătăcesc votul în sacoşa lui madam dancila.