Poezie în Acolada

 

        Cum poţi răspunde ceremonialului de investire în paginile Acoladei ca poet, decât printr-o îmbrăţişare şi o atingere cu latul spadei... Mulţumesc domnilor Radu Ulmeanu şi Gheorghe Grigurcu!

https://www.editurapleiade.ro/.../2024%20Acolada%20nr.7-8...

Comunitatea artelor

 

(Foto. Bucureşti. Muzeul Literaturii, 13 septemrie 2024)

Lui Adrian Alui Gheorghe

Din punct de vedere firesc,
poetul şi poezia adună
întuneric şi tăcere
împreună,
din raze de lună(sau stropi de ploaie, după caz...)
şi din livresc.

Doar viaţa se ia după soare
se dedulceşte la miere
cârcoteşte o vreme
colorând umbra lui,
umbra ei
şi dispare

Frazând poeme
cioplind statui
balansând nepereche
dintr-unul într-alta,
ritmul ei, ritmul lui
din înalta

O clipă egală cu sinele când
înţelege răul şi binele
dându-şi silinţa să dezlege
în libertate, fiinţa lui
de umbra ei
mişcătoare

Numai artele din comunitate
pot aduce un strop
de culoare şi un dram
de candoare
pe cruce,
din departele

Pe o pagină cu TOM

 

              O onoare să mă întâlnesc în Cafeneaua lui Virgil pe aceeaşi pagină cu TOM, cel care m-a debutat cu o poezie  în revista Argeş(1971) şi care în 1995 a avut amabilitatea să-mi scrie pentru copeta patru a cărţii mele de debut, Pasărea ceţii, cuvinte deosebit de preţioase. Adaug la ARHIVA Cleopatrei Lorinţiu, pagina îngălbenită de vreme cu scrisul caligrafic al maestrului. Mulţumesc Virgil Diaconu pentru prilejul oferit!

https://centrul-cultural-pitesti.ro/.../Cafe-09-24-rgb...

Tabletă de colecţie

 

            Căutând în brambureala arhivei mele sentimentale o fotografie cu EA, n-am găsit-o, în schimb am găsit un text de-al meu mai vechi în care se insinuiază EA printre rânduri ,în toată splendoarea.

 

            Îi spuneam Olanda. O necăjeam mereu pierzându-i intenţiont “I–ul” de la începutul numelui. O fată, mai bine zis o colegă, vorbăreaţă, plină de viaţă, tot timpul cu zâmbetul pe buze, iscoditoare şi cu mintea brici care ştia să împletească în echipă spiritul înţelegerii, dar ar fi putut fără îndoială şi pe cel al discordiei, dacă şi-ar fi pus în minte. N-a fost cazul.

            EA cred e cea care mi-a zis prima oară “Nenea”(şi, „Nenea” am rămas la Cutia de viteze), cu o anume şmecherie jucăuşă în glas ce reverbera în sclipirea ochilor ce-şi căutau un anume grad de libertate, trasând o linie punctată, semn că era pe picioarele ei, dar nu înlătura, răsfăţându-se, nevoia de protecţie în care n-ar fi ezitat să se cuibărească.

            Semăna într-un fel cu Ioneasca, nevastă-mea, spun asta doar pentru cei care le cunosc pe amândouă, fără să le pun în oglindă.

            Nu ne-am mai întâlnit tare de mult! Mi-ar plăcea!... Cât am fost la Cutia de viteze în serviciul calităţii, m-am simţit aproape ca într-o familie. Apoi drumurile s-au despărţit.

            Ajuns odată întâmplător în Olanda la Alkmaar, la o sărbătoare în Piaţa de brânză(se sărbătoreşte în fiecare an vinerea în prima săptămână a lunii septembrie), m-a străfulgerat o idee şi nu ştiu ce legături s-au produs în mintea mea oarecum sucită, şi, privind la olandoii aceia ce mimau de-adevăratelea un ritual ca un spectacol, cărând roţile de caşcaval la cântar -  mi-am zis că locul acela de de la Alkmaar, în rol de cantaragiţă, îmbrăcată într-o ie românească de-a nostră, i s-ar fi potrivit Iolandei. Şi odată o văd pe Iolanda oprindu-se să mai noteze greutatea roţilor de caşcaval în registru, şi, adresându-se flăcăilor ălora, ca şi cum s-ar fi ridicat înflorind în zâmbetul ei, şi a strigat:

            - Ce-ar fi băieţi să facem o sârbă!

 

LA MULŢI ANI IOLANDA(!), SĂ PUNEM PUNCTUL PE „I”... ŞI, TOT CE-ŢI DOREŞTI!

Publicat în Revista Nouă

 Mulţumesc Florin Dochia! Sunt sigur că numărul acesta din Revista Nouă îl vor citi şi prietenii noştri din cer

https://www.calameo.com/read/003821790f5b7b09306b2...

Vezi statistici

Promovează o postare

Toate reacţiile:

36Daniela Toma, Florin Dochia şi alţi 34