SuperBlog _ Etapa XLI-a. O gură de nisip

Mă simt ca un călător istovit când ştie că mai are două zile de parcurs şi poate atinge umbra. Ce binecuvântare şi răsfăţ, oaza aceea verde lângă lacul albastru, după nesfârşita întindere a deşertului!

Cât mai iau o gură de nisip, am timp să studiez în amănunt imaginile mult dorite. De la razele fierbinţi ale soarelui am în cap două televizoare. Pe partea dreaptă un televizor LCD, iar pe stânga un televizor LED de ultimă generaţie. Care e diferenţa între un televizor LED şi un televizor LCD, ambele folosind acelaşi ecran LCD cu cristale lichide la afişaj?

Diferit, doar modul în care este  utilizată lumina pentru a genera imaginea în spatele ecranului. La LCD classic, lămpile fluorescente cu catod rece răspândesc o lumină albă în partea din spate a ecranului, pe când la LED, diodele organice emiţătoare de lumină (LED-uri) emit o lumină colorată utilizând mai puţină energie şi mai puţin spaţiu decât becurile tradiţionale. Nu ne mai complicăm amănunţind că la rândul ei noua tehnologie poate avea iluminare din spate, cu LED-uri sau Edge LED-uri. Oricum dezvoltarea e la început, orizontul abia deschis, şi trendul vânzărilor deja înclină balanţa.

Ar trebui totuşi să fac un efort de concentrare să văd cum stau cu imaginile.

Pe dreapta la LCD,  pare să am un raport mai scăzut de contrast, un unghi de vizualizare mai mic (un privitor ce se afla la un unghi mare faţă de televizor nu vede imaginea cu aceeaşi claritate ca unul ce priveşte din faţa ecranului), şi lumina de fundal poate crea distorsiuni de luminozitate.

În schimb, pe partea stângă am un contrast foarte bun: 3000000:1 (cu mult peste LCD), culori vii şi naturale, ultrasubţire ca dimensiune, îl poţi pune ca pe un tablou direct pe perete.

Poluarea şi consumul de curent sunt foarte mici la amândouă.

La dezavantaje deocamdată plusează televizoarele de tip LED, mai scumpe aproximativ de cinci ori decât celelalte.

In concluzie, pe  dreapta cutiei mele craniene bătute de soare am un televizor LCD destul de bun ca raport calitate/preţ, iar pe stânga am unul mai performant dar şi mult mai piperat la preţ.

N-am să mă hotărăsc acum în prăpădul de arşiţă ce mă plezneşte în moalele capului, de parcă îmi filează o lampă ca la Diamantul bunicii.

           Am să opresc temporar transmisiunea paralelă, şi o să număr consecvent în continuare paşii, până ajung în mijlocul vegetaţiei luxuriante a oazei de la capătul drumului. Nu se poate, sub arcadele vegetaţiei luxuriante să nu găsesc o bere rece Timişoreana, si abia atunci voi recăpăta discernământul întreg, să optez.      

          Cu temele făcute, a doua zi, din aeroport mă voi prezenta fără escală direct la Azerty.

SuperBlog _ Etapa XL-a Ceaţă pe fluviu

Dialogurile cu Pasărea ceţii nu sunt o noutate pe blogul meu. De un timp însă pasărea a intrat în grevă. Nu mai ciripeşte nimic. Oftează şi mănâncă seminţe. Bine măcar că nu i-a dat prin minte să intre în greva foamei, ce m-aş fi făcut, aş fi fost nevoit să mă expun răstignit pe sticlă, întrebărilor Marii Preotese de la Realitatea TV, în Ora de foc. Atât ar fi bătut câmpii Oana, de-aş fi fost obligat să-i retez scurt macaroana.  Ţi se face lehamite cât o răsuceşte cu limbuţa ei despicată până reuşeşte să facă legătura cu preşedintele…

Am bănuit mai apoi că s-a pus pe bune cu sindicaliştii, că deh şi-acolo e multă ceaţă… cu fondurile, cu patrimoniu, şi aud că se doreşte să se facă lumină. Pasărea mea, precum şi liderii sindicatelor, la lumină nu pot avea libertate de mişcare deplină.

Dar n-am zărit-o manifestând, nici măcar la mitingul poliţiştilor, şi mai mare ceaţă ca acolo, rar…

Nu s-a înscris din câte ştiu nici în partid. L-a tot urmărit în zborul ei dezordonat pe Ponta; cine-l obligă frate la înălţimea şi greutatea lui să facă piruiete ca un balerin!...

Despre Crin,

numai de bine!...

Dar e prea senin

în nor

când susţine

că doar nevasta

din coasta lui

e în serviciu

Patriciu-lui

            în offshore…

Nici de zburat, nu mai zbura, pasărea!...

Până-ntr-o zi când de pe patul ei de suferinţă, în grai pierit mi-a zis:

_Am înţeles că vrei să faci business pe blog!…Aveam deja mustrări de conştiinţă. Îi ajunsese fierea la bojog!

Asta era!

Protestul ei din business izvora.

Va trebui cu mintea în derută, şi cu experienţa mea de viaţă

s-aleg:

ori ceaţă,

ori valută!

ÎNCERCAM S-O CONVING:

            _ Dacă e ceaţă, e umezeală şi frig.

            Ceaţa e, gaura de la covrig…

            _ E poezie…e metaforă…

            _ Da ştiu, bei apă şi mănânci anaforă.

_ Ceaţa e starea de graţie primordială.

Banul e doar momeală,

E ochiul dracului…într-un cuvânt

_ Dar dacă-l ai, şi dracu e sfânt.

Ne-am ciondănit o vreme. N-am ajuns la concluzii. În mintea ei, sau a mea erau zeci de confuzii. Arta compromisului ar trebui să ne împace. Aştept Pasărea ceţii, deocamdată tace…

Cerintă specială la temă: coerenţa

Si care-i dilema?

Coerenţă? Câtă apă-n Danubiu!

O s-o vadă şi juriul n-am nici un dubiu!

Dacă e

ceaţă pe fluviu

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera .Preluat cu multumiri de la Calin Hera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi “practicanţii” prozei arhiscurte.

Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.

Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.

Altădată povestea

Într-o altă zi

ar fi vrut să facă un duş.

Mi-a cerut

în vorbe puţine

o pijama sau un tricou.

Nu era apă.

S-a dezbrăcat

fără jenă

descoperindu-şi sânii rotunzi.

Clipele deveniseră lungi

ca degetele-i încremenite

pe nasturii cămăşii

ce nu doreau să se încheie.

Şi-a pus capul pe pernă

şoptindu-mi că e

bătrână şi obosită.

S-a cufundat în somn

ca într-o apă adâncă.

Am împins-o

pe plajă

către perete.

Căldura trupului

degaja o mireasmă

de sare.

Ţipetele ciudate ale pescăruşilor

pătrundeau prin geam.

NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt “titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

SuperBlog _ Etapa XXXIX-a . U Bamboo ECO

U Bamboo vrea să fie unicat. E greu în lumea diversă a laptopurilor, dar cand eşti ASUS se poate orice. Vrei să fi ECO cu tot dinadinsul, există soluţie, scapă de plasticele pe care le înglobează din plin corpusul şi măruntaiele drăciei ăsteia, şi pune altceva în schimb, mai natural, cu care să navighezi pe internet şi toate cele, în aceleaşi condiţii poate şi mai bune.

Întoarcerea la natură nu e doar o  modă ci un deziderat necesar impus de mediul înconjurător ameninţat din toate părţile.             

Oare nu corăbierii în zorii umaniţii apropiau distanţele navigând pe corăbiile lor din bambus? Şi atunci n-ar fi potrivit în amurgul ei, să reluăm ciclul folosind bambusul în construcţia laptopurilor ca să putem naviga la fel de natural în blogosferă?!

Vorbind despre calitţile bambusului, el creşte în înălţime miraculos cu 60 centimetrii în 24 de ore, şi este foarte uşor reciclabil, nu ca plasticul adevărată otravă. Cei de la ASUS l-au folosit în construcţia carcasei şi altor componente în combinaţie cu aluminiu astfel că aproximativ 25% din materialele plastice au fost eliminate. Pe deasupra s-a obţinut un aspect deosebit de atrăgător, şi diferit ca nuanţe de la un laptop la altul.
NOTA: AICI AM PIERDUT O PARTE DIN TEXT. BINE CA A APUCT SA-L CITEASCA JURIUL...

Lumea văzută de Ion I

Când iei un OSCAR, am văzut la televizor, închini ode părinţilor, fraţilor şi în primul rând soţiei care te-a inspirat punându-ţi de-o parte cu sacrificii ceva resturi de la cina zeilor. Exegetic, “rest”-ului îi dispare nuanţa peiorativă dacă provine de la zei (am studiat conceptul). Ţinând seamă că extracţia s-a făcut cu multă grijă, înainte da servire vă dezvălui în premieră filonul geto-dagic al PA-urilor mele. Arhiscurt deci premiul îl datorez şi îl dedic poporului roman. Mulţumesc juriului!

Nota autorului: Iniţial aş fi vrut de la Călin pentru PA-uri, premiul EMMY. OSCAR-ul mi l-am ales singur mai târziu, dar "Lumea văzută de Ion B" a răsărit cumva din tomberon şi n-aş fi vrut ca "Lumea văzută de Ion I"…tot acolo, să apună


Toate PA-urile din concurs le puteti gasii pe celalalt blog http://glontdeargint.blogspot.com

SuperBlog _ Etapa XXXVIII-a. Una cu brandul

Toyota ne surprinde din nou cu enunţul temei pentru concurs:

“Considerând atuurile care diferenţiază maşinile Toyota de celelalte branduri, cum crezi ca se distinge şoferul unui autoturism Toyota faţă de ceilalţi soferi? Prezintă-ne profilul psiho-sociologic al şoferului de Toyota, asa cum il percepi sau ţi-l imaginezi tu.”

Dintru început trebuie să fac precizarea că profilul psiho-sociologic (pretenţios după opinia mea) al şoferul de Toyota, nu poate fi un şofer de taxi, chiar dacă mă aflu acum într-un taxi Toyota. Când l-a angajat Compania pe taximetristul de la volan, nici măcar nu se ştia că patronul va scoate în piaţă şi o divizie de Toyote, deci nu s-a pus problema alegerii de nici o parte. Şi grăbit fiind, ca mine, e greu de presupus într-un oraş aglomerat că stai să cauţi un anumit brand la taxiuri, având în studiu comportamentul şoferului, presat de timp, sau de paparazzi dacă eşti vedetă, nu-i cazul meu, aşa s-a nimerit.

Ginerele meu mă aştepta la o terasă cu văr’su, îl rugasem să-mi găsească un proprietar autentic al unei astfel de mărci cu care să pot sta de vorbă, să-l descos înainte de a mă apuca de articol, să-i studiez reacţiile. Îl ştiam pe Cosmin, nu-l văzusem de când era puşti şi iată-ne la aceeaşi masă adunaţi de meandrele vieţii. Bine că nu m-am oprit la taximetrist. Cum îi mai străluceau ochii povestind întâmplări din Campus, derulate invariabil cu maşina lui!

La un moment dat m-aş fi putut întreba când mai ajunge şi la cursuri băiatul ăsta îndrăgostit de Auris. Gabi e student la drept în an terminal, nu a avut probleme cu examenele  ştiam de la văr’su. O restanţă două pe vară, cât să-l călească normal pentru meseria de avocat.

Părinţii, ambii judecători în provincie, au considerat că venise momentul să-i înlocuiască Loganul, ca să se acomodeze cumva înainte de absolvire cu noul statut şi l-au dus in Showroom de ziua lui să-şi aleagă o marcă, oricare, ce consideră el că i se potriveşte.

N-a stat pe gânduri, ştia şi culoarea îşi făcuse proictul; în doi trei ani după absolvire o va avea în garaj. Navea de unde să ştie că babacii îi pregătesc surpriza. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui fără griji, ce curgea liniştit sub oblăduirea părinţilor. Vegheau cu tact, de la distanţă, fără a-i da impresia că sunt tot timpul acolo.

Le-a împlinit speranţele, putea deveni beizadea, n-a fost cazul. Şi-a însuşit un  comportament social fără excese, amabil, cu decizii rapide, stăpân pe sine, cu dorinţa continuă de autoperfecţionare şi respect pentru cei din jur, niciodată stresat, spirit ecologic, fin, elegant şi, ciudat fără a face rabat limbajului şmecheresc al generaţiei sale, adoptase în vocabularul doar”babacii”, parcă venea din altă lume.

Nu călcase niciodată pe un stadion de fotbal, singurul sport care l-a încântat practicându-l un timp în echipa liceului, a fost baschetul. Perseverent, când îşi punea ceva în gând reuşea, şi nedorind dinadins era tot timpul în centrul atenţiei. N-a trebuit niciodată să caute compania fetelor pentru că natural, ele erau cu iniţiativa. Incă nu-şi găsise partenera, va veni desigur timpul, important era că avea naş, şi naşul era Laurenţiu.

 Acolo în restaurant discuţia se încinsese pe marginea avantajelor pe care ţi le oferă Toyota şi avansul japonezilor în motorizarea hibridă. Aveam datele tehnice să conduc discuţia, fiind documentat de la etapele anterioare ale concursului SuperBlog pentru care prestam, mă interesa însă cum intrase el ca şofer în echipă, cum se completau. Era în regulă. Una cu brandul

Cum ospătarul tocmai ne adusese la masă frigărui de morun, discuţia alunecă firesc înspre pescuit. Pasiunea de ultimă oră a lui Laurenţiu ce ţinea cu tot dinadinsul ca a doua zi să-şi lanseze în Dunăre noile lui scule achiziţionate şi înca nefolosite. Ideea i-a surâs şi lui Cosmin şi-au hotât să se-ntâlnească cu condiţia să facă deplasarea cu Aurisul său. S-au înţeles, tot voia Larenţiu să-l testeze la drum lung. Aş fi mers şi eu, dar cine să-mi scrie articolul.

SuperBlog _ Etapa XXXVII-a. Ţaranimănui

Nu sunt un tehnician înrăit, nici un exclusivist ol opţiunilor elitiste, să-mi doresc ce-şi pot permite puţini. Nu sunt nici fanatic gamer, ca sa am nevoie de 3D cu toate ustensilele necesare şi, ca să fiu corect cu mine însumi, nici banii nu mă dau afară din casă. Aşa că cea mai mare parte din zi, mă descopăr lumii în faţa laptop-ului, scriind.

Acum am un Acer Extensa, Intel Celerom, “invalid de război”, v-am mai povestit. Cu el îmi fac treaba şi mă mulţumeşte atâta timp cât nu trebuie să fac deplasări, căci aş fi obligat să car după mine şi monitorul aferent, introdus în sistem după ce ecranul original al laptopului a rămas în stare de protest permanent, oripilat de atacul concertat al nepoţilor. Va trebui să mă repet pentru unii, dar nu am ce face, sunt şi alte persoane noi în trafic pe blogul meu şi nu toate se pot informa, pe surse.

Deci, taberele adverse, adică nepoţii; să vi-i prezint: Tomax proaspăt colaborator Edimax şi Toyota Auris, 4 ani, în prezent bănuit de legături strânse cu teroriştii şi Alex, 6 ani, special, a cărui poveste o găsiţi aici, fără legătură cu concursul în desfăşurare.

Armele de luptă alese în acestă conflagraţie, bomba cu hidrogen (H2O)pentru Alex şi bomba cu sare, a lui Tomax.

Ţaranimănui, brazda dintre tabere, teritoriul confruntării _ ACER-ul meu Extensa. Bietul de el, a rămas marcat de invaliditate pentru toată viaţa! Dacă sarea, până la urmă i-a fost extrasă din organism(destul de greu la tastatură), cu mijloacele, e drept sărace ale sistemului de sănate, pentru H2O, nici măcar SMURD-ul, vârful de lance, n-a putut să intervină. Suflul exploziei cu hidrogen oxigenat, a afectat întrutotul organul vital al imaginii. Toate sforţările SMURD-ului n-au putut salva aparenţele, iar Raed Arafat a constatat în raportul la ancheta de după, că descarcerarea din apă, încă nu e stăpânită la nivelul cerinţelor.

Toate sunt perfectibile pe lumea asta! Părerea mea e că mult mai practică ar fi rezolvarea, dacă firmele producătoare de laptop-uri cum ar fi ASUS, preferata mea, ( îi vând ieftin pontul!) şi-ar dota produsele; antiacvatic, antimagnetic, antistres sau alte antitetanosuri posibile.

Mă înscriu de-acum pe lista de aşteptare.

Iar dacă cumva la decernarea premiilor îmi veţi oferii ceva nou, aş vrea să fie tot un laptop Acer ca ăla rănitu, că ştiu ce poate. Eu lucrând mai mult în programele Office de la Microsoft (Word, PowerPoint, Excel şi Publisher), cât şi în unele mai complexe de genul Adobe şi Picassa, fără complicaţii. Dacă are rapiditate pe internet, cu atât voi fi mai mulţumit, dar să fie cu wireless incorporat, n-am alte pretenţii.

S-auzim de bine !


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 85 puncte

SuperBlog _Etapa XXXVI-a. El si Ea

Nu mai poţi fi ancorat în realităţile acestei lumi fără un netbook la purtător. El a devenit partenerul unei existenţe curente. Cum ţi-ai face documentarea între două reuniuni? Şi fără o prezentare OK, gândită până la aterizare, cum ţi-ai putea vinde produsul? Când intri într-o bancă nu ai şanse să obţii un credit fără să-ţi poţi folosi programul personal de calcul al dobânzilor, trebuie să fi cel puţin la egalitate cu agentul, să-l domini dacă poţi, accesând comparativ alte oferte. In emisiunile TV altfel te arată obiectivul camerei de filmat cu un mini-laptop în faţă. Cine ar fi fost Constantin Stan dacă n-ar fi avut obiectul. Imi închipui o paradă a modei, fără fondul muzical şi desfăşurătorul  stabilit anterior pe destop, ce îmbulzeală ar fi pe podium!

Până şi la fotbal antrenorul nu mai poate explica tactica jocului fără un notebook în faţă, iar fotbaliştii săracii, cu el îşi ţin moralul la un tonus satisfăcător, în cantonamente.

Despre performanţele tehnice să lăsam să vorbească specialiştii, ce contează e prima impresie, distincţia care te separă de marele comun. (clasic, cu siguranţă ar fi mai potrivit), vraja care-ţi înlănţuie privirea. Ce aduce colectia Karim Rashid diferit de restul netbook-urilor? Cu siguranţă ce poate aduce un artist designer de talia lui  Karim Rashid.

Netbook-ul ASUS Eee 1008P are un design format din celule înconjurate de şanţuri inspirat din valurile mării din luminile şi umbrele care mângâie suprafaţa ei liniştită. Artistul s-a gândit ca toţi marii creatori la un el şi o ea. Culoarea roz pentru femei şi maroul cafelei pentru bărbaţi. Culori plăcute,culori calde, culori esenţiale. Ondularea valurilor se continua nu numai pe suprafaţa capacului şi în în lateral ci şi în spate, pe suprafaţa de aşezare,  cum nu se prea obişnuieşte la alte case. Materialul plăcut la atingere, imită parcă pielea de crocodil cucerindu-te. Toate porturile sunt ascunse în spatele unor căpăcele, dând o senzaţie de continuitate şi unitate stilistică întregii carcase.

Nu vreau să mă aventurez pe părţile tehnice, ele nu sunt spectaculoase şi sunt sigur nici pentru subiect nu este o cerinţă. Contează în principal simţul estetic, şi el se împlineşte în ochiul robit al celui care invidious te priveşte, când scoţi bijuteria din husa ei special creată în aceeaşi culoare şi acelaşi model, şi pui alături mouse-ul optic, mizând pe efect.

În rest Wireless-ul incorporat, camera Web cu microfonul ce-ţi aduce aproape prietenii, stocarea de 250 GB dar cu sistem de operare Winsows Starter Edition,(eşti pe net în 7 secunde) adevărată bibliotecă portabilă cu mii de poze, sute de clipuri şi ore îndelungi de muzică, ecranul LCD protejat de un filtru de sticlă iluminat cu LED-uri ce dă autonomie sporită şi rezoluţie bună, bateria Li Polymer de 3 celule slim ce asigură o autonomie de până la 6 ore(cu incă o baterie la pachet) şi nu în ultimul rând tastatura “Chiclet” ale cârei calităţi tehnice şi estetice au fost premiate la multe concursuri.

Vizitează stimate cititor şi site-ul colecţiei, http://www.techinstyle.ro/karim_rashid după care sunt sigur că vei mai face o vizită direct la magazin. Te inspiră şi preţul(1779 lei).

În vorbe puţine

dar pentru cine scriu toate acestea

ca o invăţătoare

a vinului

ai rămas în grâul cuvintelor mele

altădată

prietenii

cuminecau

în urmă

memoria e surdă

precum carnea

trupului sterp

mă întreb

zănatecul ninsorilor…

SuperBlog _ Etapa XXXV-a. Fotograf de serviciu

      În memoria înburuienată a calculatorului am mii de fotografii pe care nimeni nu le-a deranjat de ani de zile. Au dispărut, odată cu bunicuţele, vremile acelea când lângă ceşcuţa cu ceai sau cafea, tronau albumele de fotografii. Uneori pe blog simt nevoie să întregesc comentariul cu o imagine semnificativă, dar decât să rătăcesc prin folderele mele, cărora nu le-am încredinţat nici măcar taina botezului e mult mai uşor de ales imaginea potrivită bătând în fereastra rigurosului meu unchi Google, ce le ţine cu grijă pe rafturi, etichetate, ca pe nişte borcane cu dulceţuri.
       Parcă simt deja în cămară, parfumul dulceţii de gutuie şi glasul blând al bunicii care mă certa, să consum mai întâi dulceaţa din anii trecuţi. Va trebui să corectez nişte poze şi sigur am să le trimit la Real pentru o carte (nu-mi place cum sună fotocarte)cu amintiri din altă lume.
      M-am săturat de lumi paralele, vreau ceva din adâncul fiinţei mele, vreau să ştiu cine sunt. Oho! Psihanaliză, Freud îţi mai trebuie băiete şi faci deja revoluţie în concursul ăsta. Istorie ai avut(Cezar în cuţite făra egal), ştiinţifico-fantastic, nenumărate, poezie(Toyota), de la Adam şi Eva luaşi frunza, taman în cabina de probă de se supărară cei de la Tara şi ţi-au dat un punctaj de ruşine.Nu e cazul.
      Trebuie să fim mai pragmatici, m-am convins (abia acum spre sfârşit) că nu se cer divagaţii şi fantezii inutile, juriile apreciază concreteţea, precizia datelor şi faptele.
      Păi, dacă serviciul foto de la Real are cană cu poză, cu ea bei aghiazmă, chit că ar costă 47,90, cât nu face, sau 27,90_ la alegere. Ai cana ta, îţi duci iubita la gură de câte ori vrei pe zi, iar ca să-i simţi şi prezenţa, o umpli cu whiski. Grijă mare să nu bea şi altul din ea!...S-o ţii încuiată.
      Dacă ai un iubit, eşti deci femeie, ca să-i arăţi ce mult îl iubeşti, îi faci cadou într-un glob, poza ta de pe plaja nudiştilor, să vadă cât suferi tu pentru el, în zăpadă. Şi important, fă-ţi o poză pe pânză cu tine îmbrăcată sobru, şi înrămată, du-i-o la birou, s-o aibă tot timpul secretara-n vedere.

      Enunt proba:
      Real Hypermarket, printr-un parteneriat cu compania germana CeWe Color, a lansat in reteaua magazinelor sale un serviciu prin intermediul caruia persoanele pasionate de fotografie si nu numai, isi pot printa fotografiile/pot da viata amintirilor sub diferite forme: CEWE FOTOCARTE, fotografii, calendare si alte produse personalizate.
      Astfel, clientii au posibilitatea de a utiliza serviciul de procesare foto prin intermediul website-ului www.real.ro sau prin aparatele Digi Foto Maker amplasate in magazinele din Bucuresti. Dupa transmiterea comenzii de pe internet, acestia au posibilitatea de a selecta oricare dintre cele 25 de magazine din tara pentru ridicarea produselor. La noi la Piteşti, Realul e pe str C.Dobrogeabu Gherea .no.1

      Util, uşor de folosit, de comandat, de urmărit. Poate că ar fi necesară mărirea numărului de sortimente personalizate dintre cele care se distribuie în Real Hypermarket, după ce trece criza…

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 89 puncte