CONCURSUL DE POEZIE DE DRAGOSTE

LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA…

ediţia a XI-a, 31 martie 2011

Centrul Cultural  al municipiului Piteşti, prin revistele de cultură Argeş şi Cafeneaua literară, organizează ediţia a XI-a a Concursului naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea…, plasat sub semnul poetului Nichita Stănescu.

La concurs pot participa creatori cu vârste până la 35 de ani, care nu sunt membri ai U.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare. Concurenţii vor trimite într-un plic mare, închis, pe adresa organizatorului, câte 5 poezii de dragoste, creaţii originale, nepublicate în volum, fiecare poezie fiind dactilografiată pe câte o singură pagină, semnată. Manuscrisele nu se înapoiază.

Textele pot fi expediate şi pe e-mail, la adresele: virgildiaconu2004@yahoo.com sau cultcentre@yahoo.com, în următoarele condiţii tehnice: toate cele cinci poeme şi datele de identificare să fie într-un singur fişier cu extensie .doc, cules cu corp 14, Times New Roman CE.

Plicurile concurenţilor se primesc până la data de 24 martie 2011, ora 13.00, la sediul Centrului Cultural Piteşti, Casa Cărţii, O.P.1, cod 110013. 

Juriul va fi format din membri U.S.R., din redacţiile revistelor Argeş şi Cafeneaua literară.

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi în lei, astfel:

Premiul I:                                  450 lei

Premiul al II-lea:                      325 lei

Premiul al III-lea                      225 lei

Menţiune I                                 100 lei

Menţiune II                               100 lei

Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 martie 2011, ora 14.00. Premiile se acordă numai câştigătorilor prezenţi la  festivitatea de decernare.

Poeziile premiate vor fi publicate în revistele Argeş şi Cafeneaua literară.

Organizatorul nu decontează cheltuielile de cazare şi deplasare.

* Cum orice premiu ar trebui să fie o confirmare a valorii, există posibilitatea ca unul dintre ele să nu fie acordat.

Responsabil de proiect,                                            Centrul Cultural Piteşti

      Virgil Diaconu                                                                  Director,

Recitind povestea celor 40 de mucenici

Licinius, era împăratul roman păgân, iar Agricolae, guverna-torul armean ce stăpânea şi lacul Sevastiei, locul de taină al întâmplării. Cei 40, erau soldaţi creştini, înrolaţi care de pe unde, de diferite seminţii, dar cu acelaşi gând întru Hristos.

Degeaba guvernatorul s-a prăvălit cu cazne asupra lor, să le smulgă închinarea la idoli. Unul mai tânăr, se numea Isachie (alţii îi zic Meliton)venise tocmai din Dachia, după ce semănase ogorul adânc de s-a păstrat până azi sămânţa numelui, în ţinuturile Roşiorilor.

Au aruncat cu bolovani asupra lor, şi bolovanii s-au întors cu întreită forţă în spaima necredincioşilor. Atunci guvernatorul a poruncit să fie abandonaţi în noapte, goi, în apele îngheţate ale Sevastiei. Lângă lac au pus un vas mare, cu apă fierbinte. Unul dintre ei, pare că dorea mai mult viaţa, a ieşit din lac şi s-a aruncat topinduse-n aburi.

Ceilalţi s-au cufundat în rugăciune şi dintr-o dată, 40 de coroane de foc strălucitoare, s-au pogorât înconjurând şi acoperind cu căldură trupurile mucenicilor. Un soldat, din cei care asistau la miracol, s-a aruncat în apă sub coroana rămasă liberă.

Dimineaţa, spre pedepsire, scoşi din apă, cu lovituri de baros li s-au zdobit fluierele picioarelor şi doar Isachie, tânăr şi viguros, nu-şi dădu duhul.

In spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, cu dorinţa fierbinte de a fi primit în rândul fericiţilor morţii.

Dumnezeu a ascultat-o încremenindu-i  pe umeri crucea.

S-a luminat mulţumită atunci.

*

Niciodată nu au fost 39 de mucenici. Totdeauna au fost 40. Uneori 44. Tot geto-dacii par să fi scris un pic altfel, povestea. Poate că ei, urmaşii lui Burebista, doreau să cinstească mai mult  vin  mucenicilor. Vinul era bun  şi, probabil atatea pahare au putut duce...

Psalm. Dedicat de ziua lor. Din volumul Bursa ingerilor

a privit împrejur cumpănind

iscusitul meşter

cerul cu focul luminãtorilor

apele şi pãmântul cu verdeaţã

lucrul era bun

şi-a împreunat mâinile

şi-n rugãciunea lucrãrii sale

l-a zămislit pe om dupã propriul chip

dându-i duh

scrie scriptura

şi-a mai trecut o zi

dar şi o noapte

cum sã laşi  pradã singur omul

sã pazească via

cu grijă mare a scos o coastã

din somnul lui

şi a strãpuns cu ea

un bulgãre albastru
de humã din cer
storcând deasupra

boabe de rodie

îi plãcea cum se împlineau

în cãuşul palmelor

rotunjimile coapselor

şi ascunzişurile femeii

astfel a fost searã

cerul apele si pãmântul

s-au potolit  traversând

împreunã ispitele nopţii

în dimineaţa celei de-a şaptea zi

i-a poruncit omului

cu gândul curat

toate zilele vieţii lui

să-şi zidească femeia în iubire

şi înluminându-se

s-a depărtat

Lăcătuşu şi babele

Prin geana norilor, trei raze schiloade se încumetă sa-şi alerge picioarele desculţe pe covorul zăpezii. Nu te pui cu capriciile babelor! Ba şi-ar lepăda straiele şi, cu furie ar protesta la guvern, cerand prin ordonanţă de urgenţă interzicerea oglinzilor, ba ar cualiza cu opoziţia şi ar depune moţiune de cenzură să-l smulgă invidioase pe Boc din braţele preşedintelui şi să-l debarce direct în SPA-ul îngheţat al lui Vântu.

Prins la mijloc, bietul Lăcătuş n-a ţinut seama de Steaua lui şi, nici de avertizarea meteorologică şi, uite că s-a trezit cu oalele sparte pe cap, de trei ori, ditamai olăroiele.

De data asta aş merge cu Becalitronul. A fost corect. El i-a spus  să se pună în Gardoş! Lăcătuşu, a mers tot cu babele...

Martisor

În cartea în care scriu eu,

ninge tot timpul.

Caligrafiez cu acribie

literele albe.

Zăpada iese din pagini,

abia de mai disting

marginile.

Continui să scriu

ca şi cum mi-aş tivi sufletul.

Dar în noaptea asta

s-a întâmplat un miracol.

Literele mele  s-au transfornat

în aldine

firul alb împletindu-se

cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea

pe covor au răsărit ghiocei.

Pasqualina

Pasqualina împarte norocul. Dacă intri în jocul ei, nu mai scapi. Te va ferici, precum zăpada cand se porneşte din cer să-ţi intre în ochi şi în sufletul de copil păstrat cu grijă undeva pe scoarţa memoriei. N-ai să poţi duce cat îţi dă ea.

Primesc in fiecare zi mesaje pe email, sunt un caz special, horoscopul meu Love, Money, Chance e atins de exploziile solare. Pasqualina freamătă ca o pădure, cântă de fericirea mea. Datele norocoase au intrat în vertij, se deruleaza haotic, nu le mai stăpânesc.

Au început sa se împlinească previziunile. Aseară am primit o veste importantă(e chiar adevărat) de la Emanuel Pope, grande Chance  e un secret, nu-l dezvălui, nu-mi dă voie Pasqualina, stric vraja. Urmează Money, să-mi deschid conturile, nu mai am garanţie în băncile elveţiene de când cu Mubarak, o să merg la Mugur, pentru un sfat, nu pentru vinul de Drăgăşani din paharul lui. Marea problemă e  Love.

Mă tot învârt, nu zăresc nimic, Bucureşti, nu…Piteşti, nu… aştept provincia.

Pianul şi maşina de scris

Marile descoperiri ale omenirii sunt cucerite pe rând. Focul. Roata. Scrisul. Internetul. Fără îndoială aleatorie înşiruirea, lipsită de metodă şi discernământ asumat.

Unde vreau să ajung este cumva în altă parte. Ce vreau să subliniez e că dragostea, poate fi un catalizator minunat în procesul progresului.  Şi cum dragostea e oarbă, ajung de buna seamă la contesa Carolina Fantoni şi “pianul ei cu litere”.

Ideea ce a strafulgerat-o, în întunericul prefigurat, înainte de orbire, putea fi inspirată doar de sunetele clare ale unui pian.

Si cine altul decât iubitul cumva secret, Pelegrino Turi, putea să-i desăvârşească ideea, s-o pună în operă!

O maşină de scris, pe a cărei clape, mângâind literele să-şi încrusteze gândurile, atunci când sentimentele o inundau  în prisosul întunericului ei, şi iubitul nu se afla în preajmă.

Povestea de iubire s-a scris ca o sinfonie cu litere albe direct pe zăpadă.

Istoria omenirii, la capitolul mari descoperiri a consemnat sec. În 1808 s-a inventat maşina de scris.

Peste poveste, a tot nins…

Foto: luciaverona.blogspot.com

Omul cu porthartul

Port totdeauna în porthart, o bucată de asfalt rulată fin, covoraşul meu fermecat, cât un petec de cer senin. Mi l-a dat zâna, odată cu creta. (creta aia superdotată, prindea culoare după gând) Pe covoraşul întins, zâna desenase şotronul şi ţopăia fără griji. Eu pierdusem caprele în stufăriş şi eram îmbufnat.

M-a învăţat să desenez. În jurul gleznelor, am trasat cu albastru conturul unui lac. Apele s-au ridicat in genunchi. Atunci am desenat o insulă. Tot timpul râdea. Păşind în iarbă s-a dezbrăcat sa-şi usuce hainele. S-a întins între flori. M-a pus să închid ochii, şi-am deprins, bâjbâind, să îndulcesc culorile de taină pentru fructul copt.

N-am mai deschis porthartul! Dacă nu mai funcţionează vraja!?...

Disertaţie despre lipsa de trafic pe blog.

Pasărea ceţii abia de-şi mai urneşte zbaterea aripilor bolnave. Doborât de nisipul pustiului, aerul încercuit s-a scurs de pe arbori, de pe stâlpii de telegraf şi acoperişurile zgârie norilor. Tot mai rar în nisipul blogosferei urmele călătorilor rătăciţi pe blogul meu.

Vina o port după mine, precum o cometă îşi poarta în coadă rămăşiţele meteoriţilor, direct către gaura neagră pregătită să înghită, sori şi planete, existenţe şi vise, devălmăşite în rigoarea obligatorie a traiectoriilor şi normelor prestabilite.

Prietenul meu Virgil râde tot timpul, sub mustaţa-i cărămizie, de cheltuiala inutilă pe net. Valoare adevărului stă intr-o carte nu în risipă, sunt cuvintele către care în numele trădării, am slujit.

Poate că optimul lucrurilor, lângă imagine, are şi o stare de mijloc. Poate că Pasărea ceţii va avea prilejul să renască din cenuşă curând…

Emanuel Pope si Maia ingerilor

http://en.calameo.com/read/000310051a162e90bae51

Un dar nepretuit am primit din partea domnului Emanuel Pope. Publicarea pe Cititori de proza a cartii mele online. Siteul acesta e mai mult decat un proiect generos. Multumiri echipei de ingeri cu care colaboreaza si separat ingeresei care da culoare si entuziasm!
Maia Martin.
Cu toata stima!



Daca doriti sa rasfoiti cartea dati clic pe linkul de deasupra si rasfoiti apasand pe sageata din dreapta.