Speranţa e rozǎ

Lucrurile se numǎrǎ firesc. Vin sfintele sǎrbǎtori ale Crǎciunului. Se fac bilanţuri, se organizeazǎ petreceri şi se dau daruri. În anul ǎsta de crizǎ parcǎ oamenii se grǎbesc. Ieri la Gaudeamus s-au terminat de numǎrat cǎrţile vândute. Poeţii şi eu, am plecat acasǎ cu sacoşele încǎrcate cu pliante, bieţii editori, vlǎguiţi dupǎ un numǎr de zile pline, au plecat – sub obida conturilor grase. Pentru ei numaratoarea continuǎ.

Astǎzi şi la Senat s-au numǎrat voturile. Bostanul de Dǎbuleni, dat de pǎmânt de tânarul Ponta a stropşit cu miezul lui zaharisit toata cOaliţia de nu se mai ştia, galbenul sau rosul ce era mai copt. Astfel cǎ puterea va putea numǎra încǎ un  reviriment economic prin creşterea naturalǎ a consumului de detergent.

Ce vǎ spuneam, anul ǎsta luna cadourilor a început mai devreme şi m-a luat un pic prin surprindere. Pânǎ şi SuperBlogul a intrat în linie dreaptǎ.

Mǎ uit la clasament lung şi constat cǎ m-am grǎbit. Şi câtǎ încredere am investit în ASUS! Mǎcar el sa-mi fi dat 100 de puncte. Am mizat cǎ voi câştiga şi am arondat toate vaucerele. De o sǎptǎmânǎ fac lobby pe lânga juriu, am ţinut tot postul, am renunţat şi la Speranţa, aia micǎ blondǎ (ce sǎ fac dacǎ n-am avut inspiraţia s-o vopsesc portocalie). Doar-doar sǎ se vadǎ acolo sus şi sǎ mi se aprecieze efortul. Şi nimic! E sigur cǎ pe 10 decembrie la NH Hotel Bucharest nu eu voi fi cel care taie tortul.

Cum spuneam, singura mea nǎdejde e Speranţa, am trimis-o în scrisoarea la Moş Crǎciun, toatǎ vie, pictorial incendiu. Am lǎsat pe ea doar cerceii de cristale Swarowski şi CV-ul.

Am rǎmas Singur ca poetul Dǎncuş.

Vreau sǎ mǎ întorc la familie. Sǎ las dracului nopţile pierdute cu poezia sau advertorialele la Superblog.

Doar cǎ am o problemǎ. E o treabǎ cât se poate de serioasǎ. Am şi eu unele obligaţii, suntem o familie de laptomani. Doar Ramona fiica cea micǎ nu are instrumentul, v-am mai spus, nu e un lucru nou. N-am cum sǎ-mi reîntregesc familia, fǎrǎ un laptop cadou.

Din punctual meu de vedere sunt un om pregǎtit. Mi-am fǎcut datoria şi am parcurs toate ofertele de la ASUS, am ales un netbook din colecţia Karim Rashid, are o distincţie aparte, o vrajǎ care-ţi înlǎnţuie privirea.

Materialul carcasei plǎcut la atingere imitǎ pielea de crocodil, cu un design format din celule înconjurate de şanţuri ale caror lumini si umbre dǎ senzaţia valurilor liniştite. Ca orice mare artist designer, Karim Rashid a conceput un Adam si o Evǎ. Un Adam de culoare cafenie şi o Evǎ misterioasǎ roz.

Netbook-ul Eee PC™ 1008P are toate porturile mascate de cǎpǎcele care dau o notǎ de stil. Despre pǎrţile tehnice nu vreau sǎ ma aventurez, nu sunt întru totul spectaculoase, dominanta rǎmane esteticul si eleganţa. Şi totuşi mi-au rǎmas câteva detalii: Wireless-ul incorporat, camera Web cu microfonul ce-ţi aduce aproape prietenii, stocarea de 500 GB dar cu sistem de operare Winsows Starter Edition,(eşti pe net în 7 secunde) adevărată bibliotecă portabilă cu mii de poze, sute de clipuri şi ore îndelungi de muzică, ecranul LCD protejat de un filtru de sticlă iluminat cu LED-uri ce dă autonomie sporită şi rezoluţie bună, bateria Li Polymer de 3 celule slim ce asigură o autonomie de până la 5 ore(cu incă o baterie la pachet) şi nu în ultimul rând tastatura “Chiclet” ale cârei calităţi tehnice şi estetice au fost premiate la multe concursuri.

O şi vǎd pe Ramona scoţând bijuteria de la ASUS din husa ei special creată în aceeaşi culoare şi acelaşi model, şi punând alături mouse-ul optic, în recepţia unui hotel, la prima ei cǎlǎtorie de afaceri.

O singurǎ greşealǎ îmi recunosc, puteam sǎ-i cumpǎr blondei un şampon de culoare portocalie.


Publicat in cadrul Concursului SuperBlog

Acest material a primit 90 de puncte

Eyefinity. Lumea lui Alex

Eyefinity

 

Poate cǎ multora nu le convine faptul ca advertorialele mele au totdeuna o notǎ personalǎ, aduc ceva intim, trǎit şi pe deasupra nu dau suficiente detalii tehnice care sǎ-l facǎ pe potenţialul cumpǎrǎtor sǎ dea nǎvalǎ în magazine. Nu sunt un expert în tehnologiile imaginate de marii corporatişti ai viselor  transpuse în realitate. Mǎ bazez pe reacţiile celor cunoscuţi, descriind cumva impactul şi imaginând un mod de abordare. Astǎzi e rândul lui Alex, nepotul meu de şapte ani care nu vorbeşte şi încǎ nu poate merge la şcoalǎ, având de purtat şi de câştigat o bǎtǎlie  cruntǎ cu autismul. Unele progrese certe ne dau speranţe. El e partenerul meu, el m-a fǎcut sǎ înţeleg mai bine cum e cu Eyefinity. 

Lumea lui e un cerc unde tot timpul aleargǎ, bucurându-se de  elementele componente pe care le descoperǎ şi le percepe ca pe nişte miracole, însǎ cel mai mare miracol pentru el e calculatorul. Ii plac, nu numai jocurile pe care descifreazǎ reguli şi se bucurǎ când le fixeazǎ efectul. Se enerveazǎ uneori şi atunci mǎ trage de mânecǎ sǎ-i salvez reputaţia, îi explic cǎ nu ma pricep la jocuri, nu înţelege şi mǎ mustrǎ din priviri, e obligatoriu sǎ mǎ pricep altfel de ce aş mai fi bunic..

În camera de zi, când suntem toţi acasǎ, de obicei sunt deschise mai multe calculatoare, laptopuri sau tablete, plus un televizor  pe care în cea mai mare parte ruleazǎ un film de desene animate pe DVD. Urmǎreşte un timp filmul, gesticuleazǎ cu braţele dezarticulate luînd-o înaintea personajului pe care–l imitǎ, redându-i fǎra greşealǎ cu o clipǎ mai devreme mişcǎrile şi trece mai departe. Se uitǎ la displayul tǎu pe care crezi cǎ-l ai în stǎpânire şi la care lucrezi. Dacǎ ai norocul sǎ fie curat, o paginǎ word unde scrii de exemplu un articol pentru SuperBlog, te lasǎ în pace, dar când se întâmplǎ sǎ te prindǎ cu o reclamǎ sau imagini în desfǎşurare, poţi sa-ţi iei o pauzǎ.

Te dǎ la o parte şi începe sǎ mǎreascǎ imaginea, îi studiazǎ detaliile şi apoi o reduce pânǎ rǎmâne un punct, dupǎ care iar o mǎreşte sau alege o altǎ fotografie. În faţa reclamelor se extaziaza pur şi simplu.

Pe tableta lui taicǎ-sǎu, are întotdeauna în barǎ, în stendbay un joc de colorat sau un bazel cu muzicǎ, dar cel mai mult ii place sǎ descompunǎ filmele. Din taste, destructureazǎ stop-cadrele, probabil are senzaţia cǎ el comandǎ gesturile ştiute ale personajelor, le întârzie evoluţia în întâlnirea lor cu  acţiunea filmului sau le accelereazǎ într-o tehnicǎ pe care o stǎpâneşte deplin. El e cel care dicteazǎ, animatorul, regizorul care însufleţeşte personajele.

Poate cǎ în relatarea începutǎ nu se vede legǎtura cu  Eyfinity, vǎ cer îngǎduinţa sǎ mǎ explic. Ce face tehnologia asta de la AMD? Uneşte un ansamblu de 3-6 displayere, dându-le viaţǎ de la o singurǎ placǎ VIDEO. Obligatoriu un ATI Radeon™ HD 5400, HD 6800 şi în continuare plusând. în sus cifrele .

Poţi opta pentru Duplicated Mode operation şi ai o imagine extinsǎ sau Extended Mode şi ai imagini separate  pe fiecare din cele 3-6 displayere.

E visul lui Alexandru sǎ aibǎ în stǎpânire toate monitoarele. Dacǎ ar dori sǎ participe la un raliu, toate monitoarele s-ar conecta la tensiunea cursei. Potenţarea vederii periferice pe ecranele laterale l-ar face sǎ fie stǎpân pe situaţie. Nici o surprizǎ nu l-ar gǎsi nepregatit. Sǎ zicem cǎ traversând o savanǎ, ar observa in lateral  gǎtul unei girafe înǎlţimea şi aspectul stângaci pot ieşi din cadru, dar nu trebuie uitat cǎ girafa, vulnerabilǎ cum pare ea, atinge o vitezǎ de 50 km pe orǎ, iar cu copita din spate poate ucide un leu, de-aia e bine sǎ ocoleşti şi sǎ-ţi iei din timp toate mǎsurile.

Sau la acul de pǎr într-o adevǎratǎ cursǎ de vitezǎ, poţi sǎ ţii pe trei ecrane sub control, toţi adversarii. Senzaţia intensǎ de real, de adâncime a spaţiului i-ar împlini entuziasmul şi i-ar da siguranţa învingǎtorului.

Poate sǎ aleagǎ şi cealaltǎ opţiune de lucru, ecranele funcţionând separat. De mult voiam sǎ-i arǎt cum se face un film. Are o usurinţǎ în a înregistra, teribilǎ. E suficient sǎ vadǎ o singurǎ datǎ succesiunea comenzilor şi memoria funcţioneazǎ urmând calea. Sunt sigur ca având într-un ecran o bancǎ de imagini, sursa, ar alege trecǎndu-le prin filtrul sǎu în ecranul al doilea, dupǎ tehnica bazelului, cadre  care sǎ se completeze, sau sǎ slujeascǎ o idee, apoi în ecranul urmǎtor, le-ar ordona însufleţindu-le cu puterea lui dominatoare.

La câtǎ dorinţǎ de comunicare i se citeşte în ochi, el neputând vorbi, sunt sigur cǎ şi-ar gǎsi supapa de eliberare, cu siguranţǎ  expresivitatea ar cǎpǎta valenţe, s-ar transforma în  victoria lui.

În nici un caz nu am dorit sa leg tehnologia eyfinity, un pic forţat  de autism. Deschiderea domeniului nu cunoaşte limite şi pǎtrunde unde nu te-ai gândi. Din laboratoarele NASA, în proiectarea asistatǎ de calculator, in training-urile militare şi simulǎri de zbor, de la realizǎrile de film, în lumea 3D a gamerilor, pretutindeni unde mişcarea omului în spaţiu nu trebuie sǎ scape nici un amǎnunt.

Modalitǎţile de configurare, compatibilitǎţile, lista jocurilor pentru gameri care se preteazǎ la acest system toate informaţiile utile le aflaţi la cumpǎrare de la specialişti, pun şi eu un link. Important e sǎ va decideţi sǎ intraţi în magazinele online şi sǎ vǎ treceţi pe lista lui Moş Crǎciun acum de sǎrbǎtori.

Postat in cadrul Concursului SuperBlog 

A primit 87 puncte

Cadouri de Craciun

 

Sponsor: magazinul online de Cadouri Borealy
Nume proba: Cadoul de Craciun IDEAL
Enunt proba:
Toata lumea ofera Cadouri de Craciun insa doar cateva sunt cu adevarat interesante 

ascultă cum ninge Crăciunul
zăpada pătrunde  în mine
şi-alungă povara de umbre

din suflet afară prin vine

            Cu adevǎrat seara Crǎciunului e magicǎ, aşteptatǎ, pregǎtitǎ cu grijǎ. Este ziua din an cand obligatoriu ne strângem cu toţi în familie şi ne întoarcem cu gândul la copilǎrie. Undeva în noi fericirea umblǎ pe uliţi împodobitǎ în strai de colinde. Poate cǎ între timp s-au mai tocit simţurile, e sigur cǎ portocalele şi cozonacii calzi au pierdut din aromǎ, nu mai sunt ce-au fost. Şi nici zǎpada nu pare a fi la fel de albǎ, doar bucuria darurilor a rǎmas aceeaşi în glasurile copiilor.

Ne vom aşeza în jurul bradului, vocea lui Hruşcǎ va strecura în  suflet picǎturi de cearǎ şi va coborî peste noi spiritul Crǎciunului. În acele clipe cu siguranţǎ vom fi mai buni.

Anul ǎsta am scǎpat de febra şi agitatia magazinelor. În primul rând trebuie sǎ menţionez cǎ ştiu dinainte  cadourile de Crǎciun pentru fiicele mele, Cristina si Ramona. Nu cǎ asta ar fi piatra de încercare, ele douǎ mi-au fǎcut întotdeauna bucurii şi daruri consistente , utile, lǎsând de-o parte faptul cǎ au crescut lângǎ mine frumos, n-au avut niciodatǎ pretenţii.

De ani mulţi nu mi-am gǎsit timpul sǎ ghicesc ce şi-ar fi dorit fiecare, fie din nepricepere, fie datoritǎ unei dispute mai vechi cu Mugur Isǎrescu pentru un petec de vie la Drǎşani şi de ciudǎ mǎ hotǎrâeâsem sǎ-i boicotez toate conturile. N-am vrut sǎ mǎ complic şi am lǎsat-o întotdeauna pe nevastǎ-mea  sǎ se descurce, ca-ntre mamǎ şi fice. Pentru mine importanţi erau doar nepoţii Toma si Alex şi nu pregetam sǎ alerg zile în şir prin magazinele de jucǎrii. Aici era cel de-al doilea rând, nu mai alerg prin magazine comand la Borealy.

Lucrurile sunt schimbate în anul ǎsta şi a sosit momentul sǎ mǎ revanşez. Tocmai ce am publicat o carte la Editura lui Vlasie _ Paralela 45 primind ceva drepturi de autor şi pe deasupra am luat şi nişte vauchere ca  premiu la SuperBlog.

Ramona îşi doreşte de mult un laptop, (recunosc suntem o familie de lapto’mani, e singura fǎrǎ! Discriminare. Injustiţie pe faţǎ, au dreptate ǎia de la Bruxeles sǎ prelungeascǎ supravegherea. Laptopul ei de la servici, e plin de cifre contabile şi e greu sǎ convingǎ patronul cǎ nu pierde Doamne fereşte cifrele pe drumul în Rahova

E drept cǎ are un calculator acasǎ, dar e beteag, cu osteoporozǎ, junghiuri pe şale şi tot tacâmul. Ea e boemǎ, umblǎ sprintenǎ pe site-uri şi bietul de el, nu ţine pasul cu vremurile pe facebook şi mess.

Cristinei, fetei mele mari, i-am pus de-o parte un DSLR Nikon, un tun de forţǎ îl viseazǎ şi se antreneaza deja pe teren accidentat, ca la raliu,  încadrând  artistic mii de imagini pe un aparat cu LCD-ul rǎnit şi bandajat, ţinut în viaţǎ cu mascǎ de oxigen, doar din pasiunea ei.

Am intrat deja pe site –ul magazinului online de Cadouri Borealy – www.cadouri-originale.ro  lansând comanda. În mare vitezǎ am pus brusc  frâna, zǎrind fluturarea unei  eşarfe şi portofelul Rouge Impresion. Erau tocmai bune pentru nevastǎ-mea. Şi ca s-o impresionez, obligatoriu sǎ am în grijǎ sǎ-i pun în portofel bileţelul de împǎcare primit de la Mugur, sǎ-i fie bucuria deplinǎ. cǎ vǎ mǎrturisesc da sǎ rǎmânǎ-ntre noi, mai mult dânsa a avut de suferit.

Şi dacǎ tot am oprit am pus în coş si doi ciorǎpiori de-ai Moşului cǎ nu stricǎ, sǎ aibǎ ce ronţǎi nepoţii pânǎ vor apuca sǎ desfacǎ sub pom celelalte cadouri de crciun, cǎ nu-i aşa ne-am impǎrţit munca.

Postare în cadrul Concursului SuperBlog. Trag nǎdejde cǎ s-a bǎgat de seamǎ cǎ de aici lipsesc «blondele », deh, spiritul Crǎciunului…

A primit 77 puncte

Monitorul acesta are toate culorile pe rafturi

 Sponsor: ASUS
Nume proba: Super monitoare

au ieşit pictorii la miting
jerpeliţi cu bărbile lor soioase
mătură caldarâmul de frunze

s-au coborât de pe ziduri
lunecând din icoane
ca nişte umbre de sfinţi

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Nu sunt pictor şi nici nu am de gând sǎ fac o relatare asupra motivelor pentru care anumiţi pictori undeva, au ieşit pe strǎzi la o manifestaţie spontanǎ.

Nici mǎcar nu încerc sa fac supoziţii asupra pretextului ce i-a determinat sǎ se ia de piept cu autoritǎţile. Îmi place sǎ cred cǎ la un moment dat într-o dictaturǎ utopicǎ, s-a pus embargou pe tuburile cu vopseluri, astfel cǎ puteai sǎ cutreieri toate magazinele specializate, nu mai gǎseai peste tot decat alb si negru. ( Libertatea de mişcare a autorului putea pune pe rafturile de la Metopa şi o altǎ culoare reprezentativǎ, spre exemplu puteam alege portocaliul, dar am vrut sa scot din ecuaţie amestecul monocrom al puterii politicului)

V-aş ruga pentru câteva secunde sǎ vǎ transpuneţi în situaţia amǎrîţilor acelora de artişti. În spatele lor spectacolul toamei etala un spectru cromatic desǎvârşit, toate culorile planetei albastre parcǎ nǎvǎliserǎ în Padurea Trivale. Încercuit din toate pǎrţile, verdele clorofilei pierduse bǎtǎlia şi se retragea în devǎlmǎşie pe dealurile cuprinse de flǎcǎri. Bucuria  victoriei strǎlucea dementǎ. Un timp unic în care lumina încalzea din interior. Un timp unic ce-şi savura intensitatea arderii, iar degetele pictorilor cu porii deschişi nu puteau pipǎi pânza, nu puteau încǎlzi amestecând pe paletǎ cu penelul nuanţele, pânǎ sǎ iasa sângele potrivit.

Cum sǎ prinzi cǎtre nemurire în alb şi negru tabloul copleşitor ce se dezvǎluia privirii, cum sǎ imortalizezi limbajul original şi irepetabil al culorilor toamnei!?...

Mǎrturisesc, n-am rǎtacit mult timp prin pǎdurea de gânduri dupǎ ce am trecut de pictori. Am fǎcut câteva poze şi m-am regǎsit în biroul meu.

Tocmai achiziţionasem un monitor profesional din seria P-IPS ProArt, un PA246Q care garanteazǎ un gamut extins, acoperind 98% din spectrul Adobe RGB și este capabil să redea peste 1,07 miliarde de culori; adică un spectru cu peste 30% mai larg decât cel pe care îl pot oferi panourile LCD standard. Şi pe deasupra, calibrarea pentru fidelitatea culorilor era realizatǎ din fabricǎ. Modelul dispune de unghiuri de vizualizare mari (178°) atât pe orizontalǎ cât şi pe verticalǎ, ce-i conferǎ imposibilitatea erorilor de paralaxǎ sau schimbarea culorilor ecranului indiferent de unde-l priveşti.

Pentru gǎsirea unei poziţii ideale, ecranul poate fi rotit atât pe orizontalǎ cât şi pe verticalǎ 90 de grade, dacǎ doreşti sǎ studiezi un document, sau sǎ cercetezi un amanunt în cadru. Şi ca sǎ epuizez toate detaliile tehnice, super monitorul are o conectivitate ridicată, scala reală Quick Fit, ajustare personalizabilă de culori și funcția multitasking Picture-in-Picture, care permite utilizatorilor să vizualize imagini și de la alte surse de semnal, în același timp avand mai multe soluţii de conectare a perifericelor( trei porturi USB, un jack de 3,5, protocoale HDMI, DisplayPort etc)

M-am uitat la poze. ASUS-ul se întrecuse si de data asta pe sine culorile fremǎtau vii.

Între real si virtual mǎ urmǎrea doar pretextul pictorilor.

Postat in cadrul Concursului SuperBlog.

Romanii sunt destepti. Tranta cu zmeul

Sponsor: Autonom Rent-a-Car
Nume proba: Autonom si bloggerii, in social media
Enunt proba:

Fiindca Autonom intelege nevoia de mobilitate a bloggerului mereu gata sa cerceteze lumea si s-o (de)scrie in stil 2.0, am sustinut evenimentele #prinSibiulmeu si Cluj Brands Tour. Cum vezi tu parteneriatul dintre Autonom si bloggeri pe termen lung? Ce ar fi de facut, cum v-am putea sustine noi si cum v-ar placea sa ne sustineti voi ca sa fie toata lumea fericita?

*

Romanul e autonom!( romanul nu secuiul, nu vreau confuzie.)

Romanii sunt bloggeri!

Romanii sunt destepţi!

M-am înscris în campania Romanii sunt deştepţi.

Eu, bloggerul Pasǎrea ceţii mǎ voi lua la trântǎ cu Zmeul Zmeilor. Începând de azi voi scrie pe net, ca în clasele primare altǎdatǎ, cand eram pedepsit, de sute de ori numai lucruri frumoase, lucruri de bine despre romani. Cum scriam atunci când eram copil:

“Ana are mere”.  Nu, nu e bine cu Ana, i-au crescut la sâni mere parmen aurii, s-a mǎritat, are si barbatul gelos, când o veni din Spania mǎturǎ cu mine pe jos.

Jos cu hoţii si pǎduchioşii!

Jos cu ţiganii şi mafioţii!

Jos cu latinii şi fanarioţii!...

GOOGLE ne-a construit o imagine falsǎ. El pare sǎ fie Zmeul Zmeilor.

Poate cǎ nu suntem toţi, Albǎ ca Zapada si  Feţi Frumoşi, dar nu putem accepta în ţara lui Pǎcalǎ sǎ fim mereu pǎcaliţi. Sǎ mǎ explic; dar n-ar trebui nici mǎcar sǎ dau explicaţii, de ce totdeauna mie mi se cer explicaţii.

De ce-mi iubesc ţara? Pentru cǎ e ţara mea! Nu mai e a mea? Adica ce eu nu vǎd? Sunt orb?... Dar o am în inimǎ!

Romanul e sensibil!

Romanul e patriot!

Romanul are talent!

E dat dracului de talentat romanul, cǎ de-aia a ajuns şi Rent a car-ul în top.

“…Adicǎtelea,  reCE?nt acarul Pǎun al Europei, ǎla care dǎ cu oiştea de la cǎruţǎ în gard tot timpul, ce vrei sǎ spui? încearcǎ Zmeul Zmeilor romanului o traducere…”

Ce vrei sǎ spui mǎtǎluţa nu are legǎturǎ cu Rent a car-ul Autonom despre care dezbatem şi ne batem. Acolo sunt maşini numa-numa! Maşini noi, mǎrci de prestigiu.De unde cǎruţǎ?

Despre firma asta trebuie sa vorbim frumos cǎ ne sponsorizeazǎ la SuperBlog şi vrea sǎ încheie am înţeles şi un parteneriat cu noi, cu bloggerii, sǎ ne mai scoatǎ din online cǎ ne scoatem ochii. Sǎ ne mai plimbe prin lume cǎ nu mai ştim bine ralitǎţile. Avem informaţii trunchiate din social media şi umplem netul de parascovenii, pamflete politice şi parabole.

Injurǎm toata ziua pe bloguri, nu mai ştim de Dumnezeu, poate cǎ n-ar strica un pelerinaj prin Bucovina, o gura de aer pe Transalpina,  sau o gurǎ de vin cu Prinţul Charles în Transilvania la o parolǎ, cǎ el ne vorbeşte de bine.

Ce-ar fi dacǎ Autonom Rent a Car ne-ar rǎpi pe toţi, ar odihni blogosfera preţ de un weekend punând pe geam afişul cu pauza de masǎ, sau de mase mǎ rog dacǎ ţinem cont cǎ suntem destui şi am porni într-un turneu prin oraşele mari, organizat temeinic cu televiziuni şi tot tacâmul şi ne-am opri în pieţe cu Manafu, cu Piticu, cu Petreanu, cu Chinezu, cu Blogatu, sǎ le vorbim romanilor frumos despre romani şi sǎ-i rugǎm pe fiecare cum ajung acasǎ, treziţi din somn, sǎ se ia cu toţi la trântǎ cu Zmeul Zmeilor scriind pe blog, pe Google sau aiurea:

Romanii sunt harnici!

Romanii sunt buni!

Romanii sunt frumoşi!

Postat in cadrul Concursului SuperBlog

A primit 80 puncte

Starea ZEN

Sponsor: ASUS
Nume proba: Zenbook

 

„Cine ştie ce este Zen, nu spune mai mult, iar cel care spune mai mult, nu ştie ce este Zen” – zice un proverb japonez.. Mǎ înclin în faţa geniului japonez, cel care mǎ uimeşte  cu luciditatea, rǎbdarea, rigoarea şi puterea lui de concentrare (sunt bolnav de splendoarea haiku-urilor, le-am şi adoptat în poezie mea, dar sunt mult mai numeroase uimirile iniţiatice).

Pânǎ la 11 noiembrie anul acesta, când s-a organizat în România lansarea oficialǎ, nu ştiam prea multe despre ZENBOOK-ul celor de la ASUS şi, dupǎ  înţelesul proverbului, firesc ar fi sǎ recunosc, nici acum nu ştiu.

În documentare, mi-am reamintit cǎ numele ZEN se trage de la pronunţia japonezǎ a cuvântului chinezesc chan si el se trage de la cuvantul sanscrit dhyāna care s-ar traduce “stare meditativǎ”. Dincolo de filosofie, psihologie, doctrinǎ sau religie, de concepte sau forme, ZEN-ul ar trebui sǎ respire linişte interioarǎ, extaz, spontaneitate, iluminare.

Am avut revelaţia sǎ constat toate acestea în faţa unui ZENBOOK UX31 vizionând, mai întâi într-un film de prezentare (cred ca echipa ASUS are cele mai luminoase şi profesioniste clipuri publicitare) apoi şi în alte materiale promoţionale.

Dacǎ impactul imaginii îţi taie respiraţia cu liniile subţiri conturând ferm carcasa din aluminiu polizat, lucratǎ cu fineţea şi precizia unui argintar renumit (pe când proiectantii vor incǎlzi şi argintul?), tehnologia intrinsecǎ a inimii şi puterea minţii sale fac din el nu numai cel mai uşor, cel mai subţire si cel mai puternic portabil, ci unul ce îmbinǎ în mod fericit echilibrul  frumuseţii, rezistenţei şi stabilitǎţii, cu tehnologia de ultimǎ generaţie.

Seria ZENBOOK utilizează cele mai recente procesoare Intel Core i7 sau i5 din a doua generaţie (optimizate pentru laptop-uri), SATA versiunea 3.0, cea mai rapida unitate de stocare SSD, Bluetooth V4.0 şi USB 3.0. ASUS a adăugat, de asemenea, tehnologia USB Charger+ care foloseşte puterea portului USB 3.0 pentru reîncărcarea dispozitivelor şi multe altele.

Convingerea mea e cǎ, dupǎ ce te-ai îndrǎgostit de el, convieţuirea e plǎcutǎ şi liniştitǎ devenind greu de interrupt, dacă nu imposibil, pentru cǎ reacţiile acoperǎ pe mǎsurǎ, simplu si eficient, cele mai sofisticate cerinţe. Spre exemplu, sistemul instant-on porneşte rularea tuturor aplicaţiilor active aflate în stand-by cu o vitezǎ incredibilǎ, în maxim douǎ secunde, aproape instantaneu cu atingerea tastaturii şi touchpad-ului, iar timpul de stand-by, incredibil, poate fi prelungit douǎ saptamani. Putem imagina situaţii diverse  de acest fel în care funcţia respectivǎ îţi asigurǎ un comfort sporit.

Când am deschis emoţionat prima oarǎ ZENBOOK-ul, atingându-l cu degetele febrile parcǎ, se contopiserǎ în faţa mea douǎ lumi cunoscute, lumea mea şi a lui, într-o comuniune de spirit  şi resurse. O muzica lejerǎ se revărsa armonios, aşteptat aş spune, tehnologia SonicMaster asigurând un spectru audio larg de înaltǎ acurateţe. Gândurile strǎine se goliserǎ, respiraţia suprapusǎ cǎpǎta un ritm anume şi cuvintele se îmbogǎţeau de semnificaţii încǎlzind zǎpada şi insinuindu-se pagina albǎ ca o rǎsuflare de lupi tineri.

Cǎpǎtasem şi eu starea Zen. Mi-a fost mult mai uşor să închei “Bursa îngerilor”, volumul de versuri căruia parcă îi trebuia un imbold.

Publicat in cadrul Concursului SuperBlog

Materialul a primit 77 de puncte

Schimb de neveste

În faţǎ la real,- Hypermarket  e o bancǎ. Acolo stau eu si alǎturi un cioban. Între noi o punga mare de hârtie. Ciobanul se uitǎ de ceva vreme fix la punga de hartie…

_ Vrei sǎ şti ce e în pungǎ? Întreb  nedumerit.

Ciobanul tace, apoi dupǎ un timp dǎ afirmativ din cap…

_ E o sticlǎ de vin. Am schimbat 10 lei. Am luat-o pentru nevastǎ-mea…

Ciobanul tace iar o vreme… Apoi zice grav, dând afirmativ din cap:

_ Bun schimb ai fǎcut.

Dincolo de stradǎ e o bancǎ. Din ea iese o blondǎ, elegantǎ ţinând în mânǎ o pungǎ de hârtie identicǎ cu a mea. Mǎ uit fix la punga de hârtie sǎ nu creadǎ ciobanul cǎ-mi bate la ochi, blonda... Am simţit cǎ-i nevastǎ-sa când porni cǎtre noi.

_Vrei sǎ şti ce e în pungǎ, mǎ întreabǎ ciobanul. Eu tac nefiind curios din fire. Ciobanul insistǎ:

_ În punga aia e o turmǎ de oi.

Tac buimǎcit o vreme. Apoi zic, atât cât pot de grav:

_ Da ştiu cǎ-ţi iubeşti nevasta, bace!

Şi atunci ciobanul, dupǎ ce tace o vreme, cu o lucire în ochi cǎtre mine:

_Omule vrei sǎ facem schimb de pungi?

Ciobanul îşi ia punga cu vinul şi dispare sǎ se întâlneascǎ cu nevastǎ-mea. Eu, mǎsor cu o privire iscoditoare de la pungǎ direct la soare şi-mi zic apreciind:

_ Bun schimb am fǎcut!

Pǎrea cǎ destinul mǎ pusese cu blonda  în echipǎ. Stǎtea între noi doar punga aia de hârtie cu turma de oi. Soluţia a venit de la ea. Cu un glas limpede ca de rugǎciune, doar ce aud:

_ Iubiţel, hai sǎ scoatem oile la pǎşune. Intrǎm în real,-Hypermarket cu turma şi ieşim doar noi doi, liberi ca pǎsǎrile cerului şi ne pierdem urma.

Am spus da, bucuros ca-n faţa ofiţerului stǎrii civile. Mi s-a pǎrut firesc în prag de iarnǎ sǎ pornim periplul cu, confecţiile. Iarna asta e real- istǎ, distracţia începe cu super oferte şi blonda mea şi-a luat un set de pulovere la modǎ, mai multe modele, cu preţul fix de 99,99 de roni bucata, lângǎ care a mai pus o jachetǎ de damǎ lungǎ, un fular, nişte încǎlzitoare de urechi şi încǎ o pereche de cizme. Am lǎsat acolo pentru dânsa 13 oi crescute ecologic, cu iarbǎ de-aia grasǎ de munte (O fi ajuns ciobanul la nevastǎ-mea? lasǎ ca se descurca el!...). Vǎ spun cǎ a meritat paguba.

Mie mi-am luat un costum de schi, i-am luat şi ei unul, din aproape-n aproape avea sǎ vinǎ curând luna de miere, un Predeal, o Sinaie şi firesc un set de valize American Tourister.

Ce sǎ mai spun cǎ la electrocasnicele de la Alaska şi dupǎ ce trecusem de electrotehnice, numǎram oile ramase pe degete!... Bine cǎ le-am pǎstrat şi pe alea, altfel ni s-ar fi scurs ochii degeaba la produsele romanesti din raionul alimentar.

            In faţǎ la real…  Imaginarul mi-a schimbat viaţa.

Publicat in cadrul Concursului SuperBlog

Edimax în familie

Sponsor: Edimax
Nume proba: Routerul nano BR-6258n

Satul lui Virgil se cocoţase pe munte undeva deasupra Câmpulungului, înainte ca mǎţǎuanii sǎ-şi punǎ problema drumului de acces. O potecǎ ştiutǎ numai de ei cobora sǎmbǎta trei mǎgari cu desagii în spinare. Nu intrau în oraş, Se propteau la marginea şoselei pietruite lângǎ un izvor şi-şi scoteau la vînzare durile de caş proaspǎt şi cele mult mai cǎutate, specifice zonei, de caşcaval afumat. Cǎtre searǎ umpleau la loc desagii cu cele trebuincioase de-ale gurii, ce nu erau pe munte, cumpǎrate de la o prǎvǎlie apropiatǎ, sǎ le-ajungǎ o sǎptǎmânǎ şi se-ntorceau la liniştea lor netulburatǎ de agitaţia târgului.

Le era scumpǎ vorba, n-o risipeau prea mult de teamǎ sǎ nu-şi piardǎ greutatea şi  sensurile. Dacǎ-i smulgeai unuia din Mǎţǎu cuvântul, puteai fi sigur de el cǎ aşa va fi. Se sǎlbǎticiserǎ oarecum, oameni asprii de munte, dar cinstiţi.

Virgil, în vremile astea de-acum, dǎrâmase casa bǎtrâneascǎ şi îşi ridicase o cabanǎ modernǎ. Incheiase contract cu o firmǎ ce i-o dǎduse la cheie. De-aia eram la drum într-un Duster în care abia reuşisem sǎ intrǎm  toţi, din cauza bagajelor pe care Ioni nu prididise sǎ le tot înghesuie la plecarea din Bucureşti, pentru trei zile cât ne hotǎrâsem sǎ stǎm, dând curs invitaţiei de a  ne aerisi plǎmânii.

Eram obişnuiţii, perechi: nevastǎmea cu Cristina, fica cea mare –fǎcând inventarul lucrurilor uitate; Alex  cu Tomax, dragii mei nepoţi despre care sunt sigur c-aţi mai citit câte ceva pe blog, fǎrǎ de care n-ar fi avut rost voiajul – drǎmuindu-şi cu sârg spaţiul vital pe bancheta din spate, iar eu cu  Puiu – în faţǎ. Ginerele meu, la volan desigur şi eu copilot de conjuncturǎ, tot timpul cu ochii pe bord cercetând viteza.

Şoseaua nou asfaltatǎ urca în serpentine domoale. Era surprinzǎtor de bunǎ. Când am ajuns sus,  l-am zǎrit pe Virgil ne fǎcea cu mâna. Am oprit în parcarea, destul de mare, croitǎ cu buldozerul ce hodihnea-ntr-o rânǎ, pǎrǎsit chiar acolo de unde-ncepea pârtia de schi. Dacǎ n-ar fi fost stâlpii nici nu s-ar fi cunoscut cǎ e pârtie, acoperitǎ cu covorul ǎla de iarbǎ  înmirezmatǎ, numai bunǎ de coasǎ.

          – Aici lǎsǎm maşina, am vorbit cu paznicul se mai uitǎ el. Noi urmǎm firul pârtiei pe potecǎ şi unde se sfârşeşte, începe gradina mea.

N-a fost chiar greu la coborare cu bagajele în spate. N-a fost nici uşor! Doar Tomax a avut de reproşat:

          – Bǎi tataie, nu mai vin pe la tine dacǎ nu-ţi iei mǎgar!

          In vale la cabanǎ, dupǎ ce ne-am dumirit şi am despachetat lucrurile, n-am fost atât de siguri cǎ n-am ajuns într-un colţ de rai. Nu vǎ povestesc. Vǎ las sǎ vi-l imaginaţi singuri.

Pe nesimţite înserarea ne-a pǎtruns în ochi, înmuindu-ne oarecum oasele obosite. Poate cǎ şi licoarea aceea de la care mǎ tot adǎpasem!... Am intrat în cabanǎ şi am pornit laptopul sǎ citesc mesajele. Numai ca stich-ul meu DG nu-şi fǎcea treaba, nu-i reuşea conexiunea. Eram în munte. Ştiam cǎ existǎ şi cablu, mǎ informasem de la Virgil.

Ca la un semnal toatǎ lumea a cǎutat în bagaje. Cristina laptopul ei, Puiu tableta lui, Alex şi el îsi scose tableta lui proprie, cadoul pe care abia i-l cumpǎrasem de ziua copilului, Tomax începuse sǎ ţopǎie cǎ vrea şi el un desen pe Youtube, Ioni voia un film, întrezǎream dezastrul. Cât de aproape poate fi iadul de rai.

Aveam douǎ laptopuri şi douǎ tablete plus calculatorul lui Virgil, dar exista o singurǎ sursǎ de net. Uitasem. Nu vedeam ieşirea. Cum sǎ repari Paradisul!?...Cum sa intri pe Facebook!?...

Mǎ uit la Cristina, ea e singurul meu sprijin de nǎdejde sǎ potoleascǎ vremelnic spiritele învrǎjbite şi e calmǎ, chiar radioasǎ, nu simte primejdia. Se simte în schimb privitǎ şi intrǎ în joc. Ca o prestidigitatoare, deschide gentuţa ei cu o mie de acţibilduri de femeie elegantǎ întrânsa şi scoate victorios între degetele  lungi un ǎla mic, o frumuseţe de coclender rubiniu, o minune a tehnologiei moderne, un nano ruter BR-6258n. Cine lucreazǎ pentru noi, cine are grijǎ!? S-au rezolvat toate problemele planetei. Toţi suntem conectaţi.

Edimax e totdeauna cu un pas înainte, dar recunosc nici cu ficǎ-mea nu mi-e ruşine. Si deja îmi fac o problemǎ eu ca parinte imparţial, cǎ de cealaltǎ fiicǎ mai micǎ, Ramona, mama lui Tomax n-am zis nimic. Mǎ revanşez, promit. E lung SuperBlogul.

Postat in cadrul concursului SuperBlog

Primit 83 puncte

Lecturile cafenelei

Lecturile Cafenelei literare

Preluat de pe site-ul Centrului Cultural Pitesti
Realizator: Carmen Dumitrache 

Dialoguri platonice

Sponsor: Oktal.ro

Nume proba: Promovare produse

Enunt proba:

Vrei sa iti promovezi afacerea/produsele in blogosfera. Cum ii convingi pe bloggeri sa te promoveze?

Care este suma minima/maxima pentru un advertorial? Are reclama prin advertoriale rezultate pe care le poti contoriza?

Iei in calcul si un concurs? Si, daca da, cum il organizezi astfel incat sa obtii rezultate cat mai bune si, in acelasi timp, sa iti creezi relatii bune cu bloggerii?

De o vreme Pasǎrea ceţii nu mai vrea sǎ stea de vorbǎ cu mine. Nu-i de ajuns cǎ a avut tot timpul ceaţǎ în ochi, acum are şi poame în gurǎ. I-a intrat în glagorie c-am fǎcut o greşealǎ înscriindu-ne în SuperBlog.

          Imi lipsesc discuţiile cu ea, erau ca dialogurile lui Platon, interesante. Admit cǎ opţiunea pentru concurs ar fi fost greşitǎ, dar omul din greşeli învaţǎ, dupǎ care se-ntoarce la oile lui.

          _Da ce, Becali s-a-ntors?... Sǎ-ţi spunǎ ǎia de la www.stelisti.ro!... Da nici cu ǎia nu mi-e ruşine cǎ n-au luat berbecul de coarne sǎ-l dea de pǎmânt.

          _Io-te minune! Pasǎrea dialogheazǎ, ce-o fi cu ea? A revenit la sentimente mai bune.

          _Mi-e milǎ de tine cǎ eşti naiv. Ai parcurs 20 de etape şi te regǎseşti pe poziţia 19 în clasament, mǎ uit cu binoclu, nici mǎcar în Liga lui Miticǎ n-ai loc, n-ai învǎţat nimic!...O sǎ-mi zici de arbitri, cǎ n-ai avut noroc. Ai cam dat-o în barǎ maestre! Cum s-ar zice, stop joc!

          _Mǎtǎluţǎ stai liniştitǎ, blogosfera e mare şi magazinul Oktal e online. E loc şi pentru mine sub soare. O sǎ-mi promovez afacerea cum se cuvine, am deja idei n-am nevoie de un sceptic, ca tine. O sǎ-mi iau papagal.

          _!?...

          _Advertorial.

          _Fi mai limpede, la câtǎ ceaţǎ e-n mine fǎ-mǎ sǎ pricep unde baţi !

          _Cioc,cioc. O sǎ bat la blogurile şi siteurile cu trafic greu, unde vǎd îmbulzealǎ, hop şi eu cu linkul, advertorialul, adicǎ, papagalul care scoate cu ciocul, biletul cu norocul…întrebarea…

          _!?...

          _Pe biletul de papagal, întrebarea e personalizatǎ. De exemplu dacǎ suntem la stelisti.ro, cǎ tot i-am abordat mai devreme, întrebarea ar suna cam aşa: “Vrei sǎ şti pe ce loc terminǎ Steaua în campionat? Clic pe papagal! ”... şi cumperi de la Oktal.

          Sau dacǎ pui papagalul la www.umbrelaverde.ro/ Sǎ pǎstrǎm o Romanie curatǎ! Conteazǎ întrebarea cum e ambalatǎ.

          Pentru tudorchirila.blogspot.com, copilul aleargǎ cǎtre mare, e şi el om, papagalul poate sǎ-i culeagǎ un  regat dintr-un pom.

          Pentru groparu, piticu, ciutacu, blogatu, mortu, un semnal clic şi vine tortul la subsemnatul şi de-aici direct la Oktal, cǎ de-aia mi-am luat papagal.

          _Maestre, n-ar strica un consult medical, tare mi-e teamǎ cǎ nu e mult şi dai ortul…

          _Şi mai am în cap un concurs de reclame, cu banere, filmuleţe Youtube…

          _Şi cât va costa toate aste Oktalul, pentru papagal şi tot restul? Cât vrei în cont ca artist? Cât un Chagall, cât un Matisse?...

          _Sǎ-ţi vând un pont. E gratis.

          _E trist! Mǎcar 100 de puncte…

Postat in cadrul concursului SuperBlog

Jurizat 88 puncte