Am descoperit! N-a fost nevoie de microscop şi nici
de hărţi ca să nu rătăm mişcarea de
întegrare în absolut!... La fel ca în viaţă, şi în literatură, materia reloaded,
reinventat(e) în cărţi, dacă e vie, creşte(!), de la concepţie şi imput, până
la germene rezolut!
Să luăm la întâmplare din bibliotecă Guşterele de
Tobârlan şi să ne uităm la imagini. Nu e nevoie să răsfoim pagini din roman. Vedem
cu ochiul liber cât a crescut animalul de mare. Dacă ne-am strecura în mintea
sa, punem pariu că el se crede deja un crocodel candriu, ceva mai pirpiriu,
fără exagerare!... Să fie asta din neam?... E o întrebare din cele obscure pe
care le am şi mi-am pus-o stând la geam ca o floare în faţa naţiunii. Precum stătea
Galilei în faţa raţiuni obscure şi rostea:
E pour si move! în traducere liberă... „Şi totuşi
creşte(!)” sau; Cine citeşte Tobârlanul
de Guştere îl şi iubeşte!...
LOVE ăsta de jos e un semn cu miez de la un artist olandez. A fost o plăcere să-l citesc. Mulţumesc frumos! Aştept şi un critic mioritic pe bune, să văd ce spune, încă aştept...
