Ca şi cum s-ar fi încolonat în
marş forţat
în moarte toate consoanele din
cuvinte
şi-ar fi dansat pe morminte
batalioanele de lumânări aprinse
Un convoi de umbre rătăcite
pe limba de pământ a armelor
Scrâşnind piatră pe piatră
vocalele latră
ca nişte căţele de vânt
Între cer şi ape Insula Şerpilor
e atât de aproape
Mă bucur că am
împărţit scena premianţilor aseară, la Gala editurii Art Creativ, cu un ofiţer de
carieră din generaţia mea – locotenent colonel oriunde s-ar afla, în
haină militară, sau în haina civilă noncomformistă a poeziei – Constantin
Sârghiuţă; dar şi cu o
tânără poetă la debut, din generaţia care vine, Maria Vasilescu, de care m-am
îndrăgostit de la primele versuri lecturate din Figurina(ei) de ceară. Cine a
citit Guşterele meu, s-au Tobârlanii după reeditare, ştie că toate femeile de
care mă îndrăgostesc poartă numele Maria indiferent cum se numesc... Sper că
nici Maria despre care vorbesc acum să nu mi-o ia în nume de rău!
Şi cum să nu te
îndrăgosteşti de la prima strigare desluşind:
„Au fost odată nişte oameni/doi
-// o femeie neînzorzonată/ şi un bărbat cu vorbe -// şi într-o seară a venit
vara/ apoi un tren roşu/ până s-a făcut toamnă/ să se vrea -// femeia şi-a astupat
urechile/ ca să-l audă/ bărbatul a închis ochii/ ca s-o vadă/ până la sfârşit
-// şi s-a făcut seară/ şi s-a făcut dimineaţă/ şi n-a mai fost nicio zi/
*
M-ai aflat// sunt o figurină
de ceară/ îmi întind braţele/ şi picur -// ieri aveam forma ta/ acum sunt/ o
cruce// nesigură.”
Să scrii în
continuare la fel de curat, simplu, direct şi proaspăt dragă Maria! Succes!
Şi, ca şi cum
am sorbi dintr-o singură înghiţitură la bar un chot Kamikaze, să-i savurăm şi scriitura
prietenului Constantin Sârghiuţă:
*
„Câtă sete se roteşte
senină-ntre ploi!/ ca o retină de pasăre călătoare/ sufletul zilei/ trece prin
noi/”
Caimacul
serii însă a fost luat de Violeta Petre venită de la Constanţa cu Tăcerea paşilor
pe sârmă, o antologie în vers clasic pe care din păcate nu o am ca să citez din
ea.
Poeta excelează în acest stil
şi pe bună dreptate i s-a acordat în final titlul onorific de MADAME POEME.
O seară întru totul specială, cum speciale sunt şi vor
fi întotdeauna gazdele, Daniela Toma şi Ionuţ Calotă, cărora le datorăm
mulţumirile noastre!
Mulţumesc pentru surpriză dragă Falek M. Menachem! Am avut ocazia să ne întâlnim de mai multe ori, dar rămân de neuitat serile din Curtea cu Miracole de la Costineşti ale Dircţiei 9.
חברים יקרים,
הערב בדף התרגום מספר 146, אני מזמין אתכם לקרוא שני שירים של המשורר יוֹן טוֹמַה יוֹנֶסְקוּ.
יון טומה יונסקו נולד בְּמֵרִישָׁנִי, במחוז ארג'ש ב- 2 בנובמבר 1948.
הוא מתגורר בְּפִּיטֶשְׁטִי.
פרסם ספרים שונים בתחום הפרוזה והשירה.
כמו כן פרסם יצירות רבות בכתבי עת ובאנתולוגיות.
בשנת 1971, בעקבות פרסום עם מספר צעירים מתלהבים נוספים נִתְּנָה להם "עצה" "לצאת לחופשה ספרותית", בעקבות "משפט ציבורי".
הוא חבר של הקרן הספרותית לִיבְיוּ רֶבְרֵיאָנוּ. בנוסף לכך הוא בעל בלוג אישי מוערך בתחום ומתואם עם מֶדִיַת הבלוגים בשטח הפעילות הספרותית.
Dragi prieteni,
La pagina traducerii numărul 146 de astă seară, vă invit sa citiţi două poezii ale poetului Ion Ionescu Toma
Ion Toma Ionescu s-a născut în Merişani, Judetul Argeş, la data de 02 noiembrie 1948
Domiciliul: Piteşti
Dansul a publicat diferite cărţi de proză şi volume de poezii.
De asemenea a fost publicat in reviste literare şi antologii.
În 1971 de rău augur alături de alţi tineri entuziaşti au fost “sfătuiţi” să ia o “pauză literară”, într-un simulacru de “proces public”.
Este membru fondator al Fundaţiei literare Liviu Rebreanu. În plus are un blog personal, apreciat în breaslă îl sincronizează cu blogosfera în expansiune pe teritoriul activităţii literare.
Lectura placuta.
Astăzi este ziua Florinei Isache
Carvaci, o poetă sensibilă care m-a bucurat întotdeauna cu poezia şi prietenia
ei. Tocmai ce răsfoiesc pagini dedicate prietenilor dintr-o carte cu Fotografii
mişcate scrise pentru cei care au răbdare să citească.
La mulţi ani Flori! Bucurii şi
împliniri de gânduri fără număr! Şi când vei privi peste umăr, înapoi pe
rânduri, să găseşti buchetul cu
trandafiri galbeni, pe care să-l vezi numai tu!…
Nu credeam că-i vine rândul acestei mici gărgăriţe pe numele ei Gabriela Ruse, aşa de repede să scriu despre ea! Buburuza asta hărnicuţă îmi transmitea de
câtva timp să fiu mai prietenos cu ea şi recunosc mi-a plăcut din ce în ce mai
mult! Se spune că dacă o buburuză, cum mai e numită gărgăriţa, se aşează pe
mâna ta, e bine să-i numeri punctele negre de pe spate şi în atâtea luni câte
puncte are, te căsătoreşti, sau te paşte norocul dacă eşti mai în vârstă şi
eşti deja căsătorit... Mă întreb ce se întâmplă când ţi se aşează direct pe
inimă?...
S-a întâmplat azi, când s-a zbenguit cu racheta pe covorul decupat din cerul albastru de la
Dubai, în competiţie cu cea de-a patra jucătoare a lumii din clasamentul la zi,
Paula Badosa, şi a câştigat; 6-3/ 5-7/ 6-4! După câteva rotocoale în setul doi s-a
aşezat direct pe inima mea!
Totuşi n-am înţeles ceva, de ce arbitrii în loc să-i numere punctele să se
bucure de ele în zbor, i-au numărat greşelile de picior... Felicitări Gabi
Ruse! M-ai încurcat rău de tot! Mâine cu cine optez?... Votez cu Gabi sau Simo? Să văd ce visez...
Nici Irina Begu nu a făcut o partidă rea, cu Dayana Yamstreska: 6-4/ 2-6/
3-6/, dar pare să fi adunat puţină oboseală după semifinala de la St.
Petersburg.
Aceste fete minunate şi rachetele lor zburătoare... ne aduc un pic de soare
