marți, 19 iulie 2022

Fotografie de profil

 


















Bunicul Tobârlan, dinspre partea tatei, avea un picior beteag. Căzuse din tei la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra, de tânără, fusese bună prietenă cu bunica Lina, frumoase amândouă, şi mule inimi au frânt în sat chicotind împreună, povestindu-şi una alteia aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă în dreptul casei Dumitrei, sub teiul de peste drum, că Mitică a cerut-o de nevastă. Odată pe fruntea Dumitrei s-au strâns norii și fulgere au ţâșnit din ochi-i neguroși. Avea pentru Mitică Tobârlan un gând ascuns.

Cu bunicul însurat, Dumitra a păstrat legăturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și la timp potrivit (când bunica Lina rămânea grea și slavă cerului a tot rămas, născând opt copii), li s-au împletit nu doar gândurile, ci s-au înnodat şi niscaiva legături ascunse pe care le știa toată Valea Pribei. Probabil le aflase și teiul, fragil la suflet și sensibil, și nu s-a opus când Dumnezeu a rupt o cracă de sub picioarele lui Mitică, pedepsind călcătura strâmbă.

De la un timp mă înjunghie şi pe mine mereu genunchii, s-au betegit şi ai mei!

De când am început să înţeleg buchea lumii, pe femeile pe care le-am iubit, indiferent că erau Gena, Floarea, Lorena, Lilith sau Miruna, le-am numit pe toate Maria, ca şi cum ar fi fost numai una şi m-am ferit să mă urc în tei...

Cu mintea de-acum, mă întreb la ce bun atunci să urmezi cele zece porunci şi să nu te urci în tei, să culegi floare pentru mai multe femei, dacă genunchiul oricum te doare?...


vineri, 15 iulie 2022

Un pogon de ani cu sănătate

 


Celui mai dintâi prieten de Guştere, pentru că a ştiut să dezlege taina, dezbrăcând şi sufletul nu doar haina domnilor ţărani,  UN POGON DE ANI CU SĂNĂTATE! Şi o poezie de-a Guşterelui cu dedicaţie:

 

Căciula Lui Dumnezeu

       Prietenului de Guştere şi al meu, Marian Barbu

 

Îşi lăsase Dumnezeu

căciula toarsă

din caierul furcii

Maicii Domnului,

întoarsă pe frunte,

fir răsucit şi împletit

cu flori de câmp risipite

în fânul proaspăt cosit...

 

 

O căpiţă cât un munte

se înălţase la ăl bătrân,

taica-mare Tobârlan,

în curte, lângă casă.

Pe mine cred a vrut să mă încerce

şi să mă scuture de gând!...

 

Ca un fluture zburând,

n-aveam stare

şi până să mă dumiresc

am intrat în joc,

smulgând prin urmare

o pală de fân din mijloc.

 

Cu chibritul

am aprins căciula

ca pe-o lumânare.

Şerpii ăia de foc

de-i alergase tata singur

cu furca de fier

şerpuiau, căţărându-se vioi la cer...

 

În mintea mea

eu i-am stârnit,

din mâna mea au ieşit!...

Şi-am fugit

şi m-am ascuns sub masă.

 

Au venit nişte oameni

de peste drum,

au întins covorul de scrum arzând,

cum au putut, prin curte,

împrăştiind fânul

şi cu găleţi din izvorul

de lacrimi stors

din ochii mamei,

l-au stins.

 

Dar tata nu s-a mai întors acasă niciodată.

Şi Doamne ce-aş fi vrut

să vină să mă bată!


joi, 14 iulie 2022

Neuitate seri cu poezie şi îngeri...

 


Neuitatele seri cu poezie şi îngeri...
Pare că poeţii şi-au găsit o Direcţie bună... Nu se plâng de trafic şi, nici serafic nu mizează pe efemer... Contează, la Boema 9, că se strâng împreună, acolo în cer...
Fotografii: Tudor Gheorghe Calotesu











marți, 12 iulie 2022

TABLETĂ CU URIAŞI

 



 

Notă: Am găsit în arhiva mea tenisistică un text mai vechi scris cu o zi înaintea finalei de la Wimbledon pe care Simona Halep a câştigat-o în faţa uriaşei Serena Williams. Dar şi recenta semifinală pierdută, nu e de colea! Şi uriaşii pierd câteodată...

 

Se zice că în ținuturile noastre mitice au trăit uriași. În Argedava, Roșia Montana, Ardeu, s-au descoperit urme. Legendele și poveștile noastre tradiționale sunt pline de personaje urieșești, titani care...

Ori se bat cu zmeul făcător de rele, alungându-l din preajma oamenilor, ca uriașul Novac( Celebra Brazdă a lui Novac ce străbate Câmpia Română n-ar fi altceva decât urma zmeului pus pe fugă de uriaș...).

Ori sunt două reprezentante ale sexului slab zmeiesc, ce își construiesc fiecare câte o cetate, pe câte un vârf de munte, și, observând una dintre ele că e mai frumoasă a celeilalte, aruncă furioasă către cetatea rivalei cu o stâncă, retezând vârful muntelui cu cetate cu tot, de-a rămas până azi Muntele Retezat( De remarcat slăbiciunea pentru frumusețe și competiție feminin care s-a transmis prin genă, româncuțelor de azi!...).

Nici Strâmbă-Lemne, sau Sfarmă-Piatră nu sunt altceva decât niște uriași de treabă, care au conviețuit în bună înțelegere cu strămoșii noştri. Cu timpul și cât se poate de misterios, uriașii au pierit, ascunzându-și taina în diverse grote și galerii secrete. Din când în când, întâmplarea scoate la iveală câte un schelet de uriaș, complicând greaua misiune a oamenilor de știință de a le ascunde taina și urmele. 

În viața reală, cea la vedere, s-au întâlnit de-a lungul timpului uriași mai mici, acceptați din punct de vedere științific. Unul a fost împăratul roman de origine tracă Maximilian Tracul, care, susțin istoricii avea peste 2,60 metri înălțime. Mai spre zilele noastre, Gogea Mitu, cel mai înalt boxer, un român de 2,42 m, era atracția Circului Globus prin anii 1930. A pierit la 22 de ani de o moarte suspectă, dar nu i-a pierit și numele. El a intrat în vocabularul nostru comun, de-aia putem rosti azi mândri:

Gogeamite (Gogea-Mitu) performanță a realizat la Wimbledon Simona Halep!!! Astfel că mâine, cu trofeul pe masă, va putea să se bată pentru el cu monstrul sacru al tenisului feminin, Serena Williams.

 

O putem trece de ieri pe Simona Halep, fără teama de a greși, printre uriașii sportului. Doar Ilie Năstase a mai avut onoarea să fie primit dintre români la masa zeilor. Şi tragem nădejde s-o vedem acolo cu coronița pe cap, sfidând statura urieșească a Serenei.

Și un supliment de text. Circulă o legendă în Maramureș cum că acolo s-ar fi stins ultimul uriaș. El se numea Cingalău(Aduce cumva cu Tecău la nume, nu?), “înalt cât vârful Pietrosu” care avea o fată frumoasă Rozalina. Odată s-au întâlnit pe malul Izei cu un grup de oameni, printre care căpetenia daco-romană Turda Robonban. Crezând că oamenii atât de mici sunt jucării, i-au luat acasă. Rozalina s-a îndrăgostit de Turda și dorea să se mărite cu el. Bătrânul Cingalău simțind că i se stinge nobilul neam a pus la cale nunta celor doi.

Atât de fierbinte s-a rugat Rozalina, toată noaptea dinaintea nunții, să nu mai fie uriașă și să se poată căsători cu alesul inimii ei şi să aibă folose, încât i s-a împlinit rugăciunea transformându-se într-o femeie obișnuită de înălțimea Simonei Halep. Din unirea lor s-au născut strămoșii moroșenilor de azi.

Ştim noi ce urmași ai Cingalăului au coborât la Constanța să-şi facă vacanţa, venind din Sãpȃnța și risipindu-și pe-acolo sămânța?...

Să ne rugăm la noapte, zi-lumină, ca Simona să devină mâine uriaș!

Şi aşa s-a-ntâmplat!


luni, 11 iulie 2022

Turbinca



 

De la o vreme

mi se pare că port

în spinare

un sac de vînt...

 

Am a mă teme

şi nu ştiu că sînt,

atât de devreme

târziu...

 

În sacul acela

locuiesc

ca-ntr-un cort

toate visele mele

 

Sînt nacela

umplută cu pămînt

ce trage dintre stele

sacul în jos...

 

Când şi când,

părţi din mine

trebuiesc aruncate

cu folos, peste bord.

 

Uneori plutesc.

Alteori, trîntit,

mă caut în ţărînă

cuvînt cu cuvînt.

 

Desfac gura sacului

cu mînă de fier,

şi mă izbeşte

o răcoare globală

 

cuvintele pier

dincolo de zare,

himere în cer,

fix la mama dracului,

 

într-o tăcere totală...