Un pogon de ani cu sănătate

 

Celui mai dintâi prieten de Guştere, pentru că a ştiut să dezlege taina, dezbrăcând şi sufletul nu doar haina domnilor ţărani,  UN POGON DE ANI CU SĂNĂTATE! Şi o poezie de-a Guşterelui cu dedicaţie:

 

Căciula Lui Dumnezeu

       Prietenului de Guştere şi al meu, Marian Barbu

 

Îşi lăsase Dumnezeu

căciula toarsă

din caierul furcii

Maicii Domnului,

întoarsă pe frunte,

fir răsucit şi împletit

cu flori de câmp risipite

în fânul proaspăt cosit...

 

 

O căpiţă cât un munte

se înălţase la ăl bătrân,

taica-mare Tobârlan,

în curte, lângă casă.

Pe mine cred a vrut să mă încerce

şi să mă scuture de gând!...

 

Ca un fluture zburând,

n-aveam stare

şi până să mă dumiresc

am intrat în joc,

smulgând prin urmare

o pală de fân din mijloc.

 

Cu chibritul

am aprins căciula

ca pe-o lumânare.

Şerpii ăia de foc

de-i alergase tata singur

cu furca de fier

şerpuiau, căţărându-se vioi la cer...

 

În mintea mea

eu i-am stârnit,

din mâna mea au ieşit!...

Şi-am fugit

şi m-am ascuns sub masă.

 

Au venit nişte oameni

de peste drum,

au întins covorul de scrum arzând,

cum au putut, prin curte,

împrăştiind fânul

şi cu găleţi din izvorul

de lacrimi stors

din ochii mamei,

l-au stins.

 

Dar tata nu s-a mai întors acasă niciodată.

Şi Doamne ce-aş fi vrut

să vină să mă bată!