(Nimic despre Simona şi
Irinuca)
Sânt perioade în vieţile fiecăruia dintre noi
când dispare plăcerea, cum dispare iubirea într-un cuplu când intervine rutina
şi se ia lumina... Se simte la Sorana de o vreme suferinţa în dragoste!... Azi
la Praga, într-un meci cu o tânără de 19 ani, care nu avusese până acum nici o
victorie în circuitul WTA(sper să nu greşesc!),pe care ar fi trebuit să-l
câştige prin neprezentare, Sori(Am sorry!)parcă a intrat pe teren cu inima
îndoită şi n-a fost de loc ispitită să guste din arta preludiului, să atingă
într-o mângâiere fină şi bine simţită cu racheta, mai întâi aerul dinaintea
mingii şi, doar apoi să imprime cu racheta direcţia potrivită. Parcă ar fi
introdus-o obligatoriu cineva pe teren, în contextul filmării unei reclame şi
ar fi pus-o să tragă la rame, sau să cânte karaoke.
În fine, nu vreau să fac din asta subiectul
unei drame! Sunt soluţii, schimbi o roche, un antrenor... coşi rana de la inimă
cu un ac... Nu-mi stă în fire, dar când între tenis şi jucător intervine un
deficit de iubire, o lipsă de plăcere a jocului, jucătorul n-are cum să iasă
din asta învingător, indiferent pe cine are adversar, se lasă tăcere şi
se-nvârte roata norocului.
Cred că un duş rece ca cel de azi, va ajuta
sistemul tău imunitar. Adună-te Sori, altfel cazi în faţa oglinzii surioară!
Două vorbe şi despre ghinionista de serviciu, Ana
Bogdan, care mie îmi place mult ca femeie(i-am dat de mult 10 din oficiu! La
anii mei nu faci pasiune din asta, îţi ajunge nevasta!...). Vreau să spun că la
cât tenis ştie, ar merita şi ea un trofeu WTA. Am eu o viziune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu