Am trăit ieri alături
de Irina Begu, în finala câştigată a turneului WTA de la Palermo, una dinte
bucuriile simple şi reconfortante, care nu doar că a avut darul să-i
împlinească visul, ci a venit la pachet cu sentimentul de dreptate (se întâmplă
uneori în lumea sportivă!) ce recompensează munca cinstită şi perseverenţa.
Irina Camelia
Begu – Lucia Bronzetti 6-2/6-2!/
Irina e o luptătoare
cu racheta ce nu păcăleşte! Nu are harul maeştrilor vrăjitori, mângâind cu instrumentul
coarda sensibilă ce vibrează în sufletul spectatorilor, nu este stea între
stele şi nici dintre cele ce speculează slăbiciunile zeilor nemuritori, când ţipă
de zguduie planeta cu orgasmul din ele!...
Îşi ştie
întotdeauna măsura şi modestă înfloreşte câte-un „haide!” la pasajele
complicate din joc, interpretează corect partitura şi, egală cu sine, dacă
insistă, în orice finală, cu puţin noroc,
găseşte calea spre a deveni prim solistă.
Felicitări Irina
Camelia Begu! Îţi stă bine cu trofeul(cel de-al cincilea) în braţe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu