joi, 28 iulie 2022

Un mic jubileu.

 















În aşteptarea noului roman Casa Roşie, carte jubilee, ce va veni curând de la Editura Hoffman(va fi cea de-a douăzecea carte de pe raftul meu!), am avut un vis. În vis am făcut o înţelegere cu Dumnezeu. Mi s-a părut un om deschis la minte şi tare priceput în cuvinte. Nu m-am mirat! Ştiam din Sfânta Scriptură că El a inventat primul genul acesta de literatură.

L-a început am strigat, să mă fac auzit. Mă luasem după bârfa unora  că la bătrâneţe, ar mai fi surzit…

Doamne sunt disperat! Presimt că nu am timp suficient să-mi termin opera!

Omule nu dispera, nu vreau să te mint! Facem şi noi evident, cât se poate!

Doamne, ştiu  că ştii!... dar vreau să-ţi repet, la atâtea păcate poţi uita. O întâmplare la Securitate când eram copii, l-a oprit pe poet în ascensiune lui şi, de-atunci lucruriile au mers pentru mine împiedicate. Dacă n-ai citit Dosarul Albaştrii, dar nu-mi vine să cred(!), am să Ţi-l trimit neapărat cu smerenie, mâine la primul ceas după utrenie. Eu nu-l mai posed, dar promit să fac rost de el prin doi sihaştrii de la Uniune. Singurul exemplar afundat în imersiune, a rămas în dosarul dumnealor… ăla de candidat refuzat!

Convenţia suna cam aşa:

“Pentru fiecare carte, fie poezie, fie roman, scrisă de autorul semnatar al documentului, i se va scade câte un an din anii mometului vârstei dumnealui, irosiţi excedentar!... Aşadar, poruncesc să întinerească un an la fiecare carte tipărită, până când Uniunea Manolească îl va recunoaşte ca tânără speranţă, îndreptăţită să poarte titlul de “scriitor român contemporan” şi-l va trimite gratis în vacanţă la Neptun. Altfel îi reneg pe ei, şi-i fac moaşte! Cine ştie cunoaşte!...

Ce vis! Ce vis! Abia acum înţeleg ce e o putere cerească!...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu