Turbinca

 

De la o vreme

mi se pare că port

în spinare

un sac de vînt...

 

Am a mă teme

şi nu ştiu că sînt,

atât de devreme

târziu...

 

În sacul acela

locuiesc

ca-ntr-un cort

toate visele mele

 

Sînt nacela

umplută cu pămînt

ce trage dintre stele

sacul în jos...

 

Când şi când,

părţi din mine

trebuiesc aruncate

cu folos, peste bord.

 

Uneori plutesc.

Alteori, trîntit,

mă caut în ţărînă

cuvînt cu cuvînt.

 

Desfac gura sacului

cu mînă de fier,

şi mă izbeşte

o răcoare globală

 

cuvintele pier

dincolo de zare,

himere în cer,

fix la mama dracului,

 

într-o tăcere totală...