Expresia cu alinierea
planetelor în sport pentru Românica, părea să fie scoasă din vocabular pe
termen nelimitat. Nu pentru că s-a uzat excesiv (în presa scrisă mai ales), ci
pentru bezna compactă a găurii negre care se crease vis a vis de performanţă.
Dacă mai scăpa din strânsoarea
întunericului câteodată, licărul vreunei perseide timide, abia de întrezăream
sâmburele speranţei, dar nu mai credeam în gândurile mele că seceta prelungită,
înoptată, mai poate fi vreodată binecuvântată cu o ploaie de stele.
E drept că Simonei Halep, simbolul
C/constanţei, rămăsese să ne reprezinte cu onoare! Dar cu o floare, când ai o
singură lingură, un singur tacâm la masa celor bogaţi, ce te faci?... Nu te
bagi în vorbă, n-ai decât să taci!... N-a tăcut Simona la Toronto şi bine a
făcut!
Şi iată că a venit de nicăieri
o răpăială torenţială de stele, ca o ploaie de vară cântând la tobe peste
tăceri...
Mai întâi David Popovici a
făcut senzaţie cu medaliile şi recordurile lui mondiale şi eurpene la nataţie! Ce
mândră şi senină era Camelia Potec! L-ar fi luat pe David acasă cu medalii cu
tot, să-l aşeze între trofeele sale în vitrină.
Patru medalii pentru
gimnastică, cea mai mare în rang cândva, adormită de-o vreme într-un nor. Ne
era dor! Doamna de fier şi de aur Mariana Bitang, a putut mulţumită să-şi
schimbe prefixul.
Opt medalii pentru flotilă, la
canotaj. Elisabeta Lipă cea cu pixul ăla fără milă, care n-a vrut să-şi invite
ministrul la festin, sfinţeşte locul şi completează tezaurul cu aurul a 5 medalii.
Aferim comandant!
Un titlu european la fel de
important pentru floarea de măr din
atletism, Bianca Ghelbăr. Anişoara Cuşmir Stanciu preşedinta federaţiei este
medaliat olimpic la Los Angeles.
Şi salba de medalii la tenis
de masă încheie fericit întoarcerea acasă sperăm dfinitiv a fenomenului sportiv
românesc. Zicea undeva Cristian Romanescu, „tenisul de masa face parte din
viaţa mea”
Dacă n-ar fi fotbalul!...
Apropos Burleanu ăsta, care s-a ales pe viaţă preşedinte, unde o fi jucat
fotbal?...
