Proprietarul de plajã

               10 şi 4 minute fix. Ieşit din somn. In faţa mea, leptopul deschis ca o fereastrã. Ridic privirea. In faţa ei, ziua deschisã larg ca un laptop. Altã fereastrã şi acelaş laptop...în sfârşit discern imaginea nudã în toatã splendoarea, mângâiatã de soare pe coapse, pe sâni, zâmbind deşãnţat, aşteptatã, doritã, visatã.

               E plaja mea. Sunt UNICUL proprietar al acestei minuni unde pãşeşte desculţ PRIMAVARA.
M-am scos! Viaţa mea se schimbã din mers. Grijile sunt plãcute. Trebuie sã cern nisipul, sã lansez invitaţii, sã cioplesc beţele de alun cu care turişti vor desena pe nisip clipele fericirii.
               Dar trebuie sã fiu cumpãtat. Cum pãtat ?... Gându-mi alunecã în real. Televizorul porneşte singur. Vremuri de crizã, buget, echilibru, revoluţie, iar revoluţie, şomaj, educaţie, doctorul FMI…Voicu, Voicu, Voicu la curte, justiţie, casaţie… Voicu, Voicu? Cum pãtat? Imbibat cu noroi! Voicu! Voi cu cine?…Curtea e-n curte…Plaja e-n curte…Eu unde plãtesc impozitul forfetar?...tot mai rar aerul, tot mai rar

Foto:www.artline.ro/Nud_cu_flori-650-1.html