Eu i-am zis Maia Îngerilor,
ca semn de preţuire pentru că există şi se adevereşte printre noi, cu faptele încărcate
de lumina gândului său bun şi frăgezimea culorii proaspete pe care o împarte dimineaţa
în jurul ei, ca pe o pâine aburindă. Îngerii nu se arată aievea. Ne-am întâlnit
doar în Bibliotecă, ascultându-i tremurul învăluitor al vocii însoţit de
acorduri divine şi foşnet de pagini.
Doar pictând, în tablouri, nu-şi mai
poate ascunde aura de un galben strălucitor. Toate culorile par a fi mai întâi înmuiate
în blândeţea mierii şi numai după aceea întinse pe pânză.
Las semn bucuriei de a ştii...
Maia Martin Multumesc frumos, Ion! Ma rasfeti
RăspundețiȘtergereacum aproximativ o oră · Îmi place
Nici pe departe!...
RăspundețiȘtergere