Mi-a fost teamă aseară că umbra lui Gigi va
tulbura strălucirea Stelei care a redescoperit în sfârşit regula de aur stăpânită
de maeştrii de altădată. Lipsa fortuită (mai nimerit furtuită) a acestuia, a
curăţit imaginile în desfăşurare, scoţând din cadru pe zona centrală prostul
gust şi scălămbăielile ciobanului. S-a putut citi liber pe feţele actorilor, descătuşările,
trăirile şi bucuria sinceră, iar noi spectatorii am avut parte de un spectacol
total.
Mi-a fost teamă că nu mai ştim
bucuriile simple, afectaţi ca popor, dar mai ales individual de frustrări şi
marasma care ne-a mocirlit.
Voci pestilenţiale din
ecranele televizoarelor au încercat să amestece planurile, să repoziţioneze
cumva locul patronului şi meritele sale.
Despre locul pe care
îl ocupă acum şi unde l-a trimis legea potrivit faptelor, mizând că dacă faci
biserici ai Dumnezeul tău, s-a dovedit că Dumnezeu există, dar El nu poate fi doar
al tău.
Cât despre merite, a dictat orgoliul
nemăsurat, înfrăţit cu posibilitatea de a înmulţi şi spăla bani murdari. Putem
trece peste asta şi să-i recunoaştem totuşi meritul de a-şi fi ascultat
sfătuitorii, selectând jucători, plătindu-i şi nedându-l afară pe Reghe, cum
altădată pe Rege. Găsea el un motiv.
Iacătă-mă căzând şi eu în greşeala de
a vorbi prea mult despre cioban...
Tot anul Steaua a dovedit că nu oile
cu lână de aur, ci întreaga echipă sub comanda lui Reghe s-a mişcat bine în
iarbă, antrenându-se fără să pacălească şi rostogolind balonul rotund în poarta
adversarilor, indiferent că ei s-au numit Dinamo, Rapid, Ajax sau Chelsea. A
fost frumos parcursul STELEI şi meritată sărbătoarea de-aseară. Ne-am simţit şi
noi în rândul lumii.
Ce urmează? E prea devreme. Sper din
toată inima să nu se încurce planurile.
Trag nădejde să nu rămână în urmă ca
la o „comeată”, doar praful si confetiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu