La mulţi ani prietene oriunde te-ai afla!

Gicu

Dacă mă-ntorc în carte şi o fac de câte ori mă aşez să con­tinui, constat ce puţine lucruri am spus despre Gicu. Şi e nedrept. El a fost cu noi întotdeauna, inclusiv la proces, copil de trupă. Când trebuia să cumpărăm ceva, ce să cumpărăm? Cafea, votcă, ţigări, el mergea, Gicu „muşteriul".

Ne asculta atent când dezbăteam un subiect şi încerca să priceapă, se mai plictisea, e drept şi atunci, spăla ceştile de cafea, curăţa scrumierele, iar apoi „sportist" alerga în tenişi muzică pe undele radioului, oprndu-se la Metronomul lui Cornel Chiriac, încet, încercând să nu ne irite. Nu reuşea tot timpul.

Cu fetele, timiditatea lui îşi pierdea obiectul. Aici presta Gicu la turaţie maximă, dar discret, fără largă expunere. Sunt sigur că ar avea ce povesti, lucruri colaterale, colorate, cancanuri cărora în spe­cial eu nu le făceam faţă. Nu mi-a dat voie să scriu, dar mă risc, mi-a povestit ce i s-a-ntâmplat odată la mine în apartament. Avea şi el cheie, mi-a mărturisit abia acum. Eu eram la serviciu.

—  Era ceva trafic în lipsă, acasă la tine.

Tocmai agăţase o prospătură. N-a mai avut răbdare. S-a oprit cu trofeul în prima cameră, jos pe linoleum, la caracatiţă(colajul din tǎieturi de ziar ce împodobea pereţii), şi când să se-nalţe cu el în glorie, în loc de imnul campionilor şi de ovaţii, dezacordată, scârţâi prelung uşa dinspre dormitor... deschizându-se larg (nu era montată de mult).

—  Instinctiv, aş fi vrut să acopăr partenera cu corpul, dar am simţit cum mă răstoarnă tipa, împingându-mă şi ridicându-se goală cum o stabilise în principal natura, dar şi eu pe moment... ca o adevărată învingătoare, cu pieptul liber şi mintea fără ascunzişuri, sărind peste mine sportivă ca peste o râmă rătăcită pe linoleumul verde. Gla­surile li s-au contopit în uimire, celor două colege de profesie sau cunoştinţe ce-or fi fost, înainte ca mâinile să se cuprindă şi să-şi desă­vârşească îmbrăţişarea şi pupăturile. Nu se mai văzuseră de mult. Noi, băieţii, uşor excluşi, stingheriţi de privelişte ne-am dat mâna şi de-atunci am rămas oarecum prieten cu văr'tu Dorel. Venise să-ţi repare chiuveta de la baie...

(Fragment din Dosarul Albaștrii)

Azi e ziua lui Gicu. La mulţi ani prietene oriunde te-ai afla! Am sǎ beau un pahar în cinstea ta. Gicu e supǎrat pe mine. Se pare cǎ m-am bucurat prea tare, sau nu m-am bucurat îndeajuns, scriind câteva rânduri de întâmpinare pe blogul meu, fǎrǎ sǎ-l întreb. Publicase o prozǎ excelentǎ în revista Argeș și cum tot timpul îl bǎteam la cap sǎ-și strângǎ materiale pentru o carte, credeam eu cǎ așa am sǎ-l impulsionez. Se pare cǎ lupta lui cu necazurile și nedreptǎţile vieţii încǎ nu se terminase. Lupta lui cu balaurul continuǎ și azi, dar cu siguranţǎ va ieși învingǎtor, i-o doresc și își va gǎsi timp și pentru îndeletnicirea aceea pentru care e dǎruit. Linkul acesta vǎ poate duce în împǎrǎţia lui.

http://pasareacetii.blogspot.ro/2012/12/din-lotul-albastrilor-azi-george-carstea.html