Ca
păsările
de peste
mări şi ţări
din
necuprinse zări calde
în noaptea
magică se întorc
literele frunze
călătoare să se scalde
într-o
mare ninsoare înluminând ramurile
în
caligrama
unui pom
de Crăciun
Ştiu
ce-mi
spuneţi
că poemul
acesta
încărcat cu
inimi şi beteală
de-argint e
holograma unui trunchi
uscat fără
rădăcini în care viaţa întreruptă
n-a mai
sângerat de mult
Ascult
colindele
şi parcă
îngerii au
renăscut
cu pruncul odată
în ieslea
unui nou
început
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu