Semantica punctului sau corală de infractori

Tabletă în alb şi negru

Punctul e rotund, s-ar putea rostogoli, dar e regula!

Singura pe care o avem să nu ne ducem la fund, să ne putem opri şi să o luăm de la capăt. Ne punem în operă la urne punctul de vedere prin vot, la patru sau cinci ani, cu speranţă sau fără speranţă, important să nu ne doară-n cot şi să lăsăm punctele în suspensie, că pierdem cu judecata de turmă până la urmă şi la punctul de pensie…

Şi mai are punctul regula lui, când îl pui pe i.

Trebuie să fim atenţi să judecăm literă cu literă, cu mult discernământ. Într-un cuvânt nu contează partidul, contează cum cântă individul, din ţiteră.

Din capul locului dacă e infractor penal, ar fi bine să fie scos din cor şi făcut dirijor!… 

Prima normă! Celelalte vin de la sine dacă tot e reformă!

 

–  Mă minunezi Ionescule, tu cu cine votezi? Te-ai uitat pe liste? 

– La mine în Argeş sunt triste. Mori şi înviezi, înviezi şi iar mori!... În afara lui Cristian Diaconescu avem o corală de dirijori.