îmi vine să şterg cu buretele
ca la şcoală
când nu reuşeam să disting
operele complete
de operele pierdute
făcând scheting
între necunoscute
şi punând în priviri
între mine si soare
foiţe subţiri
colorate de mica
mai nou împing vagoane
într-o staţie de triaj Q
a poemelor
adevărate sau false…
socotesc în siaj
incertitudini binare
căutând bit-poemul cu eşarfă
cotând piruetele în mişcare…
şi muşcând adevărul trist
în mărul uscat
decăzut din metaforă
aveam un învăţător la catedră
ce mă ţinea în genunchi
ceasuri lungi
colegilor le împărţea anaforă
iar mie îmi împărţea
palma în dungi
am senzaţia că şi acum
învăţătorul stă cenzitar
în locaţie cu mine
pândind să mă scoată
din ţintar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu