Sherlock
Holmes este un detectiv particular ficțional, creat de autorul şi medicul
scoțian Arthur Conan Doyle. Dar există o sosie în lumea culturală
bucureşteană, un detectiv literar funcţional cu editură şi revistă purtând la
vedere o figura bonomă de ofiţer militar cu sclipirea inteligentă în ochi,
vorba domoală, o replică plină de haz şi un oarecare neastâmpăr, dar şi o
rigoare în gestică, gestionată de uniformă pe persoană fizică, într-o viaţă de
om.
E
sigur că Firiţă Carp, până şi-a pus în cui haina militară, n-a făcut niciodată
instrucţie la câmp cu răcanii în urma ploii, cu salturi înainte şi culcat direct
în bălţi să-i ferească pe bieţii soldaţi neinstruiţi de inamicul ce zbura ameninţător
la joasă înălţime, sub perdeaua de nori. Mai curând, dar impresia mea e
întrutotul neavizată, cred că a făcut parte (cu abilităţile încă păstrate!), din
serviciul spate, ocupându-se cu succes de aprovizionarea necesarului de vin alb
sau roşu, elixirul de camuflaj la popotă, dar şi de cartofii şi fasolea pentru
trupă, să ridice moralul celor care aveau în grijă fruntariile ţării, starea de siguranţă şi bine a naţiunii.
Ştiu
că Don Firiţă nu se supără pe mine că dau din casă, având simţul umorului (mai
mult el!). Ne-am simţi bine mereu împreună la cele trei-patru evenimente culturale
unde ne-am intersectat. Am avut ocazia să mă împărtăşesc din vinul casei la
editura dumisale, să mănânc sarmale într-o noapte până dimineaţă şi să
conversăm despre rostul în viaţă al poeziei.
Grijuliu
m-a condus pe scară (cam întunecată scara), să-mi arate ce frumos străluceşte
soarele afară, vara... Nu e vina lui că am adormit pe bancă în aşteptarea
metroului şi cineva mi-a subtilizat geanta cu cărţi în răstimp.
Cum
vă spuneam, Editura Detectiv literar a avut o săptămână întreagă de lansări,
prilej cu care m-am întâlnit la Librăria Sadoveanu cu o samă de prieteni
P.S. Scuze Firiţă! Comentariul e un pic intârziat, dar acum am primit pozele de la Camelia Florescu.
P.S. Scuze Firiţă! Comentariul e un pic intârziat, dar acum am primit pozele de la Camelia Florescu.
De pe facebook: Firita Carp Am să răspund în scris la o asemenea încântătoare descriere, acum am făcut o pauză pe la Buzău pe undeva, pentru încărcarea bateriilor, dar când mă opresc, dinspre seară către noapte, vom elabora... rapoarte! Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereDe pe facebook
RăspundețiȘtergereFirita Carp Sunt dator...
Dintre sutele de prieteni ai cărții care frecventează Editura DETECTIV LITERAR unii mă obligă, pur și simplu, să-i iubesc. De ce? Pentru că nu sunt simpli cititori ori simpli scriitori sau și una și alta. Sunt mai mult decât atât. Sunt făcători și iubitori de literatură, dar departe de ceea ce am putea numi ca fiind obișnuiți. Ei fac poezie - poezie, dar și poezie de atmosferă și scriu, de foarte multe ori, tablete și eseuri care scrutează cele mai înalte năzuințe literare și scutură cele mai adânci ascunzișuri ale verbului. Mă coboară și mă înalță asemenea scrieri, mă emoționează până la muțenie frumusețea metaforelor cuprinse în ele și îmi inhibă dorința de a înstăpâni cuvinte. De aceea tac deseori, poate că ar trebui să fiu chiar mai tăcut, dar uneori - și îmi cer scuze pentru asta - nu mă pot abține. Nu mă pot abține fiindcă îmi pasă, fiindcă fiecare cuvânt care mi se adresează sau mă vizează în vreun fel mă obligă. Să fiu mai atent, mai bun, mai respectuos, mai îngăduitor, mai... Ceea ce nu prea reușesc, dar vreau să se știe că încerc. Încercare este și cascada frazelor de acum, pe care nu le-am putut înlănțui la momentul potrivit... Oprisem în parcursul unui itinerar prin sudul Moldovei spre a-mi trage sufletul după o alergare moto de câteva sute de kilometri. În această pauză am dat peste textul care mi-a făcut zilele următoare mai frumoase și m-a obligat să mă simt dator față nu doar de autorul acelor cuvinte, ci față de toți cei care au respect pentru limba română. Unul dintre aceștia - despre Ion Toma Ionescu este vorba - nu doar m-a bucurat scriind atât de cald despre rarele dar concludentele noastre întâlniri cât mai ales m-a obligat. Îi sunt dator prietenului atât de sensibil să încerc a mă înălța către piscul pe care mi l-a arătat. Mulțumesc Ion Toma Ionescu și, promit, mă voi strădui!