unde sfârşeşte pârtia,
e un zid
schiurile descriu
cu sunete înfundate
hieroglife precipitate
înainte de izbitură
alb pe alb
o răsuflare rece
gură la gură
mă trece
tăioasă
dincolo de finit
dar literele rămân
suspendate
negru pe negru
în negura
carului mic înţepenit
al maşinii de scris
stau întins prăvălit
în întrebări
pe axa nopţii polare
ca un turn fără ferestre
încrucind calea lactee
a lumii terestre
cu sufletul călătorind
în loitra carului mare
şi nu-mi explic
taciturn
de ce stelele
în lumânări
se sting
(volum in pregatire Al cincilea anotimp)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu