Unde
autorul are şansa să se pună
bine
cu criticul
Magda
Grigore, moderatoarea unei după-amiezi agreabile la Centrul Cultural Pitești,
invită pe rând să vorbească despre Nicolae Oprea – criticul, universitarul și
omul de cultură la împlinirea maturității depline, 65 de ani – pe cei aflați în
scenă la prezidiu, pregătiți să rostească o alocuțiune, dar și pe majoritatea
dintre cei aflați în sală, luați prin surprindere oarecum. Pot să afirm cu
certitudine că pe toată durata întâmplării, chiar dacă s-a bătut monedă
omagială din argint cum se obișnuiește, nu s-au făcut exagerări, seria fiind
limitată și de bun simț.
Momentul
aniversar a coincis cu lăsarea la vatră a tânărului pensionar, apreciat
profesor și conducător de doctorate din Universitatea piteșteană și cum nimic
nu este întâmplător până la capăt, cu ocazia respectivă s-a lansat și o carte
cu un titlu potrivit. Nicolae Oprea 65.
Un critic exigent și liber, îngrijită de fiica sa Adriana Lazăr împreună cu
Dumitru Augustin Doman.
Pe
parcursul derulării întâmplărilor și amintirilor povestite de către prieteni,
colegi de catedră universitară și doctori sau doctoranzi ale căror doctorate
le-a condus sau încă le mai conduce, au vorbit un număr mare de scriitori
argeșeni care au ținut să fie aproape cu acest prilej de președintele Filialei
lor. Nu pot continua fără să fac o remarcă în trecere.
Copleșitor
ascendentul feminin al racului! După câte doctorițe și doctorandițe erau în
sală, nu cred că domnul profesor la şcoala doctorală a fost al dracului, cum se
zice. Ar fi fost sala goală!
Mie
personal mi-au plăcut cuvintele pe care le-a meșteșugit Denisa Popescu,
punându-i în mână sărbătoritului o floretă și numindu-l “spadasinul desăvârșit
al criticii literare românești”. Pentru sintagma asta Nicolae Oprea îi rămâne
dator circa “47”(titlul noului volum de poezie al Denisei) de cronici! Pare că
nu mai are cum să mişte atât de liber în teritorii păgâne!…
Mă
uitam la Magda Grigore, desenând în aer cu bagheta ei fermecată numele
următorului vorbitor și mă gândeam dacă ar greși punându-mă în pagină prin
ordin de zi, eu ce-aş folosi ca îndulcitor? Bine că n-a greșit! Ce să aibă de
zis un proscris la aniversare unui critic și exeget împlinit, pe deasupra
președinte al filialei?...
„Să
nu se împlinească în operă, până nu descoperă şi scriitori argeşeni valoroşi,
trăitori în parohia dumnealui, mai ironici sau mai serioşi, buni de statui!
Să
le scrie cronici tuturor în timpul vieţii dumnealui/ dumnealor!
Pensie
uşoară şi mult spor!”
*
pensionarul
pensionarul ce fiinţă
ciudată
foşgăie ca furnica
prin iarbă
la rădăcina timpului
cărându-şi în sacoşa
lui goală
tot mai grea umbra
toate-i sunt
potrivnice...
azi-noapte banditul
de păianjen
şi-a ţesut pânza
în urechile lui
clăpăuge
spre dimineaţă
ceasului din perete
i-a fost jefuit
tic-tacul
şi ajuns târziu la
farmacia din colţ
văzu că jandarmii
puseseră lacătul
eliberând zona
pentru o ameninţare
iminentă cu bombe
taman
azi când trebuia să sosească
un
transport cu ceaiuri
din fructe de pădure…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu