Fotografii cu artişti. Călin Peter Netzer

Poziţia copilului. Călin Peter Netzer

În care autorul trădează şi literatura, şi pictura, şi sculptura, şi muzica, şi merge la film

*

          În placentă spre naştere e importantă poziţia copilului. Natura sau Dumnezeu au lucrat mult pe partea asta şi în general au potrivit lucrurile astfel ca atunci când vine sorocul, să iasă copilul cu capul înainte nu cu picioarele. Uneori gândul nesăbuit al mamei, temerile ei excesive, sau nerăbdarea pruncului (după mine doar contribuţia hazardului) scot înainte picioarele. Asta nu e bine! Chinurile sunt mai îndelungi şi ţipătul copilului la întâlnirea cu lumina e ostoit de vlagă.

          Chiar şi mai târziu, voinţa mamei are orgoliul să creadă că poate decide în numele copilului, poate să fie liberul lui arbitru. Cum să fii arbitrul propriului tău fiu, într-un meci!?

          Extrapolând, poţi să fii! S-au văzut femei arbitrii.

          Îţi pui costumul negru. Fiul tău e în meci. Fluieri 11 metri. Îi faci semn discret să ia mingea. El se supune şi o duce la punctul cu var. Vrei să dea gol. El mai mult decât orice pe lume în momentul acela vrea să dea în bară. Îşi ia elan şi porneşte numărând paşii. Ţinteşte bara. Îţi îngheaţă pentru o clipă fluierul în gură. Ţi-a stat inima. Mingea loveşte bara. Mai fluieri o dată repetarea loviturii. Lumea se frământă pe scaune în tribună. Telefoanele ziariştilor au început să zbârnăie către redacţii. Fiul tău se apropie, are figura dârză, potriveşte mingea în iarbă, face zece paşi înapoi şi lansează din ristul bocancului trasorul, cu aceleaşi coordonate. Mingea izbeşte în acelaşi loc bara. Copilul tău se bucură făcând semnul victoriei spre tribună. Asistenţa încremenită parcă se trezeşte dintr-un coşmar şi aplaudă. Nu se mai potolesc ovaţiile, iar tu, nu ştii ce să mai faci cu fluierul...

          Nu e subiectul filmului. Subiectul e fiul care la volanul unei maşini, din cauza excesului de viteză omoară un copil şi poate lua între 3 şi 15 ani de închisoare. Mama sa, o arhitectă din înalta societate, hotărăşte, liber arbitru, să intervină şi începe o campanie pentru salvarea fiului său. Un fapt de viaţă crunt, crud.

Deschideţi larg porţile! Intrarea liberă! Pot rămâne aplauzele tribunei şi personajele!

Stadionul freamătă. Gazonul e verde, proaspăt udat. Apare dinspre poarta unde s-a dat în bară, ca un tanc pe şenile, călcând apăsat în iarbă Ursul de aur…

Să aplaudăm echipa: Calin Peter Netzer, regizor, Răzvan Rădulescu coscenarist, Bogdan Dumitrache, Luminiţa Gheorghiu, Florin Zamfirescu, Nataşa Raab, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov şi soprana Leontina Văduva.

Urale îndelungi, ovaţii! Hai Romania!

pluta de piatră

în ochiul

rănit

ca o dimineaţă

în rouă insula se scufundă

poate e vina

celui lovit

sau piatra

dinadins

încercuită

de ape

dacă ai un fiu

el va ucide

clipă de clipă

surpând

în inima ta

însăşi viaţa lui

ca un dans ne-ntrerupt

când muzica tace

şi ecouri

rostogolite

către plajă

irump

(Fotografii mişcate, în pregtire)