M-a
ceartat domnul Augustin Doman pe bună dreptate, că nu citesc „Săgetătorul”,
suplimentul cultural săptămânal al cotidianului Argeşul (spre exemplu numărul
1045 din 28 noiembrie în care dânsul a
ieşit cu o cronică, taman la Tabletele mele în alb şi negru).
E
drept pe acela nu-l citisem şi ca să mă apăr, i-am răspuns cinstit că am fost îndeajuns
de oropsit în ultima vreme, poate chiar molipsit, molimă de rasă cu probleme. Mi-am
făcut temele acasă scriindu-mi Tristele, sau studiind revistele „prestigioase”,
cu parfum de mosc şi „critici importanţi”, analitici, la sumar, în căutare de
cronici ale omisiunii mele „agreate”. Cam de un deceniu şi jumătate, inclusiv
anul în curs, pe domeniile de vânătoare
ale Uniunii, unde se vânează URS, rar m-am regăsit. (Sunteţi printre excepţii, mulţumesc
maestre!)
Pe
parcurs mi-am dat seama cât de încurcată e ordinea aşezată a literelor(URS, nu
va fi niciodată USR!).
Neavând
carnet de vânător şi nici la flintă sclipici de poet minor, cu partea
săgetătoare a Săgetătorului, risc să mor în picioare, atins în fluierul piciorului.
Luând la ţintă toată viaţa veveriţe, guşteri şi alte animale mici, n-ai cum accesa vânatul mare,
nici dacă ţi-ai procura artilerie de buzunar, 40 de zile în sărindar…
Mulţumesc pentru cronică, domnule Augustin, am s-o pun în
ramă. Oriunde apar cuvintele lui Augustin Doman, chiar şi într-o pagină obscură
de ziar(scuze, n-am găsit altă rimă), nu-s zbateri facile şi strădanii futile în
literatură, ele dau seamă! Paharul cu vin umplut jumătate, îl beau plin!
*
Cantonul
de la Merişani
poate e chiar trenul care trece peste noi…
noi traversele căii ferate
om lângă om susținem șinele
pe care lunecă locomotiva și vagoanele
o perioadă scurtă devenim pasageri
însă nu poți alege liber nici trenul
și nici segmentul de drum
nu e de preferat bou-vagonul
de la sindromul vacii nebune
animalele vii se transportă doar congelate
poate fi un tren militar cu răniți
se poate și un tren de mare viteză
două-trei sute de km pe oră ploaie vânt –
doar zăpada și dumnezeu poate întârzia sosirea
în vremuri de criză se grăbește doar timpul
totdeauna pasagerii se ciondănesc
pentru locurile de la geam
bătaia mare e pe trenurile fantomă
acelea sunt trenuri de lux
unde timpul cosmic își împlinește
călătoria de plăcere lent de-a lungul căii lactee
de baroni conţi spioni actriţe şi balerine celebre
întreg personalul în uniformă
se uita la mine cu ochi neliniştiţi
valuri izbind o stâncă ivită în calea lor
le-am scos biletul de călătorie şi
legitimaţia de poet era un fals
nu sunt membru al uniunii scriitorilor
un chelner îmbrăcat într-un alb impecabil
s-a apropiat de mine şi am comandat
prânzul de duminică pentru trei…
la primul canton urcau părinţii mei
(Fotografii mişcate. Volum în pregătire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu