20:20

Ascult cum curg literele,

desperecheate

precum clipocitul unei ape,

despletindu-se

şi împletindu-se

în ochiuri vii,

ocolind muchiile

pietrelor

şi îmblânzindu-le,

mângâiate

de stropi argintii.

Dacă pietrele n-ar mai fi

şi nici prietenii,

cine le-ar asculta,

cine le-ar mai citi,

să-ţi dea, sau

să nu-ţi dea dreptate?...

Demult s-ar fi

retras apele,

sau ar fi rămas,

aproapele tulburatele

litere, pustii…

La mulţi ani prieteni! Tot binele!

Un 20:20, egal cu sinele!