Paşti în familie

 

Atâta bunăstare a zilei şi atâta spaţiu binecuvântat de lumina blândă a soarelui primăvăratic sub cortul albastru, traversat rar de o umbră fugară de nori albi. Ne-am strâns acum doi ani la Rădeştii de Muscel în Duminica Paştilui să petrecem cu familia în amintirea zilelor unice rămase în urmă într-o copilărie fără griji… Grijile erau şi-atunci, poate mai mari, dar nu în sarcina noastră a copiilor…

Anul acesta nu a fost la fel de darnic şi binevoitor! Alex şi părinţii lui sunt în Germania cu ceva treabă la o clinică, dea Domnul să fie bine(!), iar ceilalţi fără mască, bucurându-se fiecare pe bune de familia lui restrânsă, cât a putut s-o adune.

Planul e a la anul dacă o vrea Dumnezeu să ne strângem din nou împreună tot clanul, cum îi plăcea mai presus de orice socrului meu Titi Dumitrescu, să se bucure şi el de acolo de sus!

 

Cum am ratat posibilitatea de a deveni miliardar, sau mortul de la groapă la şapte ani se dezgroapă

Notă: Acesta e un text mai vechi scris cumva să însoţească apariţia pe piaţa de carte românească a Jurnalului din anul apocalipsei. O carte puţin ştiută şi tristă, scoasă din circulaţie de către autor pentru că primul ei cititor, la părerea căruia ţinea, i-a reproşat că e o carte băsistă…

Dacǎ aș fi un mare editor, mai mic, în sensul de agil şi voinic(am eu câţiva prieteni care dacă ar vrea ar putea fi(!)), faţă în faţă cu manuscrisul unui Jurnal al apocalipsei epocii dumisale și m-aș trezi în ogradă, cu o fermă de animale într-ajuns de vorbitoare, prea vorbitoare, puse pe sfadă, extrase din sfera politică, greu încercată de un DNA în desfăşurare de forţe în câmpul tactic, – înainte de a le face faptic poză la fiecare și legitimaţie de intrare în biblioteca Beciului Domnesc – aș rezolva pentru început problemele mici de conţinut ale buzunarului autorului, cu finanţele după nevoi, acoperindu-i măcar toate chitanţele. Să fie insul pregătit pentru viaţă cumva şi să cunoască ce-i un profit literar…

Sǎ nu se trezească, Doamne ferește(!), cum devine cazul bietul om precar, aruncat în necunoscut cu tichie de mărgăritar deasupra capului…  Sǎ nu se trezească spun, că i-au crescut în duşmănie multi-miliardele într-un cont bancar şi el imun, să nu ştie să-l folosească!... Așa se leagă necazul, ca sfoara de pom şi covidul de om sănătos! Constaţi lovitură de copită de armăsar sub centură, drept în frunte, de zici că te-a nimerit apocalipsul în noaptea ei de literatură…

Să-ţi vezi verzişorii înţepeniţi într-un dric, iar tu să stai întins pe spate ca un concept de nimic cu braţe reci, încrucişate la piept şi pliscul închis pe veci, în adormire. Şi nici măcar n-ai apucat să-ţi treci eclipsul moştenire, la notar!...

            Apoi, dacă aş fi cum ziceam şeful editurii, aș expedia misive explozive cu Jurnalul Apocalipsei la pachet, către marii ziariști ai neamului: Cristoiu, Tapalagă, CTP-ul. Ǎia care mai și citesc, și cunosc hărţile unde crește lobodă pentru minte și gură slobodă. Pușchea pe limbă ce-o fi la gura lor!

            Sǎ te ţii de tiparniţă nene editor! Ăsta da un proiect major!

            Facem mai multe lansări. Venim cu atelajul încărcat la guvern, la parlament, la partide. Orice ministru și deputat, senatorii pui de lei ai lui Tăricelu, vor cumpăra în draci, tot tirajul garantat cu memorii! Sǎ nu găsească prostimea în istorii, râsu-plânsu din ei! Jurnalul Apocalipsei, garantat, va fi mai căutat decât mielul de Paşti.

            Iar autorul într-o pornire creştinească va împărţii mulţimii de gură-cască în pască, brânză dulce de vaci și cozonaci, durându-l la bască… 

 

Gambitul Damei

 

S-a întâmplat minunea în zi de Florii. A fost săptămâna luminată a Soranei, cu o săptămână înainte de cea adevărată! Şi astfel după 13 ani de când câştigase la Taşkent primul său trofeu WTA, ani de încercări cu iluzii şi deziluzii repetate, în sfârşit a reuşit să ne dea pe spate şi să-l câştige pe cel de-al doilea, ieri la Istanbul, de o manieră categorică fără să piardă niciun set.

O reparaţie târzie dar meritată. Nu i-a oferit-o divinitatea, nici n-a fost o întâmplare oarecum întâmplată…  Şi-a luat-o singură, învingându-se pe sine, înainte de a o învinge decisiv în finală pe Elise Mertens. O mai învinsese şi altă dată, dar nu în fazele superioare ale unei competiţii, fazele acelea pe care atunci când le atingea, lovită de superstiţii, i se înmuia braţul, inima i se zbătea parcă în colivie şi mintea luneca dinspre epicentru către periferie…

Îşi risipise talentul uriaş între victoriile mari şi eşecurile mici. Acum strălucea ca o stea, iar a doua zi se stingea ca un meteorit în praful de pe drum!...

Risca să rămână un licurici cu gură mare ce-şi alerga pe câmp antrenorii.

Fiecare damă îşi are gambitul ei de sacrificiu, la şah(!), zice o voce din off. În timp ce vocea din oficiu a lui Ion Ion ŢIRIAC zice că Sorana şi a găsit numărul potrivit la pantof, s-a spart mitul(!) şi va merge din victorii în victorii.

Ar fi bine Sorana să-ţi asculţi iubitul, pe bune că ştie ce spune!

Felicitări! Te mai aşteptăm!

DUMINICA STALPĂRILOR

    N-a fost să fie cum am sperat, Simona Halep să-şi deschidă stâlpării şi să înflorească în toată splendoarea de Duminica Floriilor, în finala turneului de la Sttutgart, să fie sărbătoare la malul mării!

    Sabalenka şi-a văzut de exerciţiul ei militar şi nu s-a abătut de la planul tactic de intimidare a adversarului pe flancul estic al NATO. Artileria grea şi-a stabilit coordonatele ţintă în câmp deschis, având ca obiectiv să scoată din vis salcia înflorită şi nu şi-a slăbit nici o clipă tirul.

    Degeaba a încercat Simo învăluitoare în tandem cu Zefirul, vântul călduţ, să-şi risipească în aer parfumul, să reinventeze vraja! Aryna ocupase toată plaja şi într-un colţ stingher, picura din cer lumina peste crenguţele salciei plângătoare…

    Sunt zile când cazi, important e să cazi în picioare!

    Dar ziua de ieri n-a fost o zi tristă. N-aveam cum sta, tocmai azi de Florii, să ne lingem rana, căci avem finalistă! O avem pe Sorana la Istambul!

    Să-i urăm Succes!