Atâta bunăstare a zilei şi atâta spaţiu binecuvântat de lumina blândă a soarelui primăvăratic sub cortul albastru, traversat rar de o umbră fugară de nori albi. Ne-am strâns acum doi ani la Rădeştii de Muscel în Duminica Paştilui să petrecem cu familia în amintirea zilelor unice rămase în urmă într-o copilărie fără griji… Grijile erau şi-atunci, poate mai mari, dar nu în sarcina noastră a copiilor…
Anul acesta nu a fost la fel de darnic şi binevoitor! Alex şi părinţii lui sunt în Germania cu ceva treabă la o clinică, dea Domnul să fie bine(!), iar ceilalţi fără mască, bucurându-se fiecare pe bune de familia lui restrânsă, cât a putut s-o adune.
Planul e a la anul dacă o vrea Dumnezeu să ne strângem din nou împreună tot clanul, cum îi plăcea mai presus de orice socrului meu Titi Dumitrescu, să se bucure şi el de acolo de sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu