Ca să ajungi împărat sau împărăteasă, e simplu şi îndeajuns de complicat

 

De ce simplu, când poate fi complicat!?... Să-ţi mai antrenezi nervii faţă-n faţă cu duşmanul!… Să aduci şi să pui un pic de dramatism(!), că aşa e planul, să nu creadă spectatorul nedistanţat social, care a riscat şi a plătit banul lichid pe bilet, că a venit degeaba la teren, mai bine nu venea, sta acasă şi spărgea nuci pentru cozonaci, nu-i aşa?... Taci, nu zici nimic?

Ar putea crede fireşte, dacă ar fi rămas înscris la sfârşit pe tabelă 6-0/6-1, că trăieşte un vis urât, instant i-ar fi stat în gât!(după 5-1 e mult mai palpitant 7-5-ul ăla chinuit!)

Ar fi murit spectacolul la Madrid, şi săracul de Ţiriacul ar fi fost pus cu spatele la zid, iar Caja Magica ar fi devenit Mutua Tragica!...

Tenisul e un joc dintr-o altă cultură, nu poţi să bagi capul în zgură, sau în iarbă şi să te visezi împărat că ţi-ai luat-o în barbă, dacă liberul arbitru n-a fluierat!

Aşa scriam în cronica partidei cu Sorribes Tormo, puţin intrigat de emoţiile Simonei la final, pe care şi le-a creat singură dându-se jos de pe cal şi îmbrăcându-şi prea din vreme rochia de bal.

Şi în partida de ieri cu chinezoaica Saisai Zheng, Simona a servit desertul înaintea vinului, cu aceeaşi lingură de lemn. A fost 6-0/ 6-4! ca la teatru şi toată lumea mulţumită a plecat acasă.

O fi vreun semn al destinului, treci prin încercări, până să iasă în lumină fiică fericită a ploilor! Noi romanii, birlicii din strunga oilor, suflăm şi în ciorbă neîncălzită, dar mai avem o vorbă cu delicii pe bune, drăguţa de ea, plină de înţelepciune:

Nu pune căruţa înaintea boilor! Măcar să fie tot aşa!...