Râde iarăşi primăvara,
de noi râde!
Şi-a tras mască de gâde
din flori
pe urechi
şi, la schimbarea
de gardă,
spre zori,
a extras dintr-un
tablou vechi
cu eşafod,
o halebardă...
Norod de lumânări
aprinse
se scurgeau izvod,
cuvânt
din cuvântul
lui Hristos,
pornit din icoană,
rostit rar,
ritos,
înspre noi
pe limbă
de clopot…
un miriapod
în marele lui tropot
înviază din mormânt
acoperindu-ne
în coloană
cu un nimb
de pământ
stelar, clisos
în urmă-ne,
la schimb,
poetul
negociază
capetele însângerate
ale lalelelor,
un dolar
buchetul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu