E rândul Soranei! 7-6/ 6-2(!!!) Roland Garros cu Konta, care kontează pe toate planurile, într-un perimetru stelar…
Ca pistolar, ţintind la ţintar un dolar găurit, şi-a mărit într-un cont bancar, profitul…
Şi desigur, într-un dialog cu iubitul pe celular, a descoperit în particular că racheta ei primită în dar e provenită de pe altă planetă şi are zborul astral.
Sorana e pe val şi am vrea s-o ţină tot aşa!
Jos
pălăria în faţa unui proiect spectaculos, dus la capăt cu
profesionalism şi dragoste de poezie şi ţară, o privire distanţată şi cu
atăt mai corectă în arealul po-eticii actuale româneşti! Suntem
norocoşi, cei ce ne regăsim în cuprinsul acestei lucrări, să fim
beneficiarii unor analize de fineţe şi profunzime. Mulţumiri şi
felicitări Doamnă Angela Mamier Nache! Se cuvin de asemenea mulţumiri şi
felicitări editorilor Claudia Minela si Valeriu DGBarbu, la rândul lor
poeţi şi în consecinţă prieteni ai poeziei şi ai poeţilor, care sperăm
să ne prilejuiască o întâlnire cu ocazia unui eveniment de lansare a
acestei valoroase şi incitante cărţi.
*
FELICITARI
AUTORILOR SELECTIONATI IN ACEST VOLUM DE CRITICA LITERARA
"SENZORIAL-COLEGIALA",CARE MI-AU INSPIRAT ACESTE CRONICI("CERTIFICATE DE
MINUNATI" 
)
Aionesei
Mihaela/Alexia Ema Burneci /Al Doamnei Catalin/Amarie Luminita/Apetrei
Ciprian /Ardeleanu Ottilia/Andreca Dumitru/Asztalos George G. /Barbu
DG.Valeriu/Balan Gabriela Ana/Barb Ioan/Baros Linda Maria/Basangeac
Sorin/Bitere Silvia/ bibart lucia/Blaj Paul/Bogdan Ioana/Briciu Melania
Atanasiu/Borcea Dana /Borgovan Florentina/Bota Lucian Victor/Bribete
Raul/Burghel Ioana/Busoi Emanuela/Botan Elisabeta /Busuioc
Valentin/Cabel Teo/Caragiu Diana /Caragiu Florin/Cojocaru Florina
Sanda/Constantin Adelina /Constantin Romita Malina/Constantinescu
Raul/Craciun Denisa/Cristina Cretu/Cristea Angi Melania/Culcea
Corin/Dancus Stefan Doru/Doca Brândusa/Dochia Florin /Dora de Mircea/
Dragan Cornelius/Dragan Daniel/Dragomir Laura Catalina/Dume Teodor/Efrim
Adela/Enea Gela/Feceoru Gabriela/Filimon Adi/Filisan Liliana/Fleva
Adelina/Geacar Ioana/Gorban Paul/Grigore Tania Carmen/Ion Alina Marieta /
HASOTTI CATALINA /Ionescu Ion Toma/Lazar Macrina/Lesenciuc
Adrian/Maftei Andreea/Marin D.Daniel/Mazilu Maria/Meravei Mihaela/Minela
Claudia/Miron Ioana/Mititelu Valeriu/Munteanu Adrian/Mikesch Camelia
Ionita/Mahmoud Djamal/Nicolaev Marina/Nicolau Felix/Nan Gabriel/Nitu
Vali/Oancea Mihaela/Paraschiv Eugenia/Parvescu Petrut/Pilchin
Maria/Ploesteanu Viorel/Pohontu Eugen/Pop Ioan Barassovia/Popa Denisa
Curea/Popovici Radmila/Prodan Ofelia/Popa Savu /Pasa George/Radu Liviu
Dan//Rachi Adela/Raclaru Iulia Ralia/Radu Iuliana Camelia/Rohan
Monica/Savu Manuela Camelia/Schuster Gabi/Secere Carmen/Stoie
Nicolae/Sinezis Teodor/Sârbu Ana Pop/Slapciu Daniela/Stanciulescu
George/Stanescu Aurel Avram /Stanciu Catalin/Stoica Dorina/Stroe Mihaela
Malea/Suciu Adrian/Suditu Costel/Sorescu Florentin/Sandu Ioana/Serban
Robert/Sisu Dorina/Sontîca Daniela/Serban Ildi /Tatar Tania/Tudor
Laurentiu Ciprian/Tofan Gherghina/Vinau Rodi / Vancea Codruta /Vlasin
Gelu /Zegheru Viorel .
De transmis mai departe ,daca doriti Cei interesati sa luati legatura cu Claudia Minela si Valeriu DGBarbu .
Poate fi sezonul Soranei, spuneam după meciul formidabil cu chinezoaica Zhang şi, iată că Sori s-a spurcat la victorii.(Cuvântul spurcat nu are doar conotaţii estetice spurcate, şoşoci şi şoşoace rele de gură, bezmetice…
În natură, spurcaciul e o pasăre migratoare, o dropie ceva mai mică de talie, cam cât un erete, pasărea răpitoarea ceva mai mare decât o găină ouătoare… Şi ar mai fi un burete, tot spurcaci, cu carnea plină de lapte pe care-l căutam în pădure din zi până-n noapte, când eram copii
Dar să trecem de la dropii şi spurcaci de lapte la lucruri mai serioase, îşi mărturisea deunăzi popii, Ţiriacul, păcatele. Săracul hapsân(!), într-o miercuri sau joi. Zicea că în lumea de apoi, adicătelea de după Simona, „spun toate datele mele, ne va lua dracul! Vom alerga cu laserul de la Măgurele un trofeu WTA, cum ai căuta cu drona, acul în carul cu fân.
Ştiu o vorbă românească/ vorbă în pustiu./ Satana e numai unul,/ nu-i 007, ca nebunul de James Bond!...
Liber tot românul/ să cobească…/ Şi în fond, Simona şi Sorana/ sunt două fete de toată isprava!
Între două nu te plouă niciodată!.../ Ce-avem noi cu fânul?/ Cine să-l cosească? Şi dacă-l va cosi careva vreodată, oricum va creşte otava!
După disertaţiile astea complicate şi lungi, cu rana deschisă, fără drone, fără laser, fără Satana, doar cu Dumnezeu alături, sper din tot sufletul, să ajungi Sorana să ne dai azi pe spate şi să mai câştigi un trofeu!
Succes!
Poate fi sezonul Soranei! Prestaţie de mare campioană azi cu chinezoaica Suhai Zhang.(6-2/ 6-1!). Într-o continuă alergare, cu mâna sigura returnând lung, forte lung, e deja în semifinalele de la Strasbourg. Silueta ei subţire, cu fustiţa colorată în culori pastelate se împrieteneşte parcă mai firesc acum, la sfârşit de carieră cu privirile spectatorilor dornici de spectacol. Să fie miracolul şi liniştea unei iubiri împărtăşite?...
Ne place să fim în mrejele lui Sori, când Simona-Story se odihneşte!
Un spaţiu mai puţin generos decât s-ar crede, risipit în paginile cărţilor, din care cu greu s-ar putea reconstitui, frizând absurdul, istoria la o adică, după un dezastru ca cel a oraşului Pompei spre exemplu, şi s-ar deschide după alte cinci secole, de sub ape, de sub dărâmături, sau de sub cenuşă, o uşa intactă într-un templu; Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, cu toate cărţile în el, sau în ea… cum devine cazul sau acordul gramatical.
Serios vorbind, venind pe autostradă mi-am dat seama că pericolul în zonă nu mai e posibil, nu mai are cheie de boltă. Sfânta treime a dezastrelor, nu mai dezvoltă enzime!... Eradicarea lor se face sigur cu sprijinul ferm al comunităţii europene, dar mai ales cu viciul din noi.
Am văzut recipientele moarte de la petrochimie, nişte alambicuri catalectice, pământii, din paleolitic. Aşa, dezbrăcate de salbele de lumini electrice şi cu flăcările controlate stinse de lanuri întinse de bozie, n-au cum să mai facă explozie!
Iar reactorul atomic de la Mioveni merge de la o vreme, doar pe economic şi pierde constant meciul lui important cu energia verde…
Iar barajul de la Vidraru va deveni curând rezerva strategică de hidrogen, pentru motorul neogen al Daciei, ce va seca oricum, după un bum…
Ce m-a mirat mai tare e că în biblioteca respectivă, nici dacă arzi o lumânare nu găseşti azi, vreo urmă de Albaştrii, i-au şters şi din arhivă mi se pare, şi chiar din calendare de curând… S-a stins unul, cel mai bun dintre noi, Iordache Vasile, să-l ţină Dumnezeu în lumină!
Când ţara e plină de securişti, ce să căutăm acolo noi nişte trişti!
Şi-atunci eu, biet autor de cărţi pierdut pe hărţi, ce să vorbesc la un asemenea eveniment al oraşului? Mi s-a dat cuvântul la sfârşit, mi-ar fi trebuit puţină apă, nu era(!). Fondurile nu permit risipă, am sorbit, rămăseseră două guri din paharul celui care vorbise înainte, gura mi se-ncleştase, uitasem orice fel de cuvinte şi în loc să dau cu zarul 6-6, a ieşit 2-1, cacialma! În plus Virgil m-a incitat să zic ceva de Vlasie şi l-am ascultat!
De fapt îmi pregătisem să spun foarte puţin despre Dosarul Albaştrii şi securitatea încă trează. Nu-i ceri unui autor să vorbească despre o carte, mai ales când în ea e parte din viaţa sa.
Aş fi vrut să trec mai departe şi să citesc un fragment de tabletă din Fotografii mişcate, volum apărut în 2020, la Editura eCreator, unde am scris şi despre piteştenii care au făcut sau fac fală oraşului, pe care i-am cunoscut eu; Ion Pantilie, Lucian Cioată, Aurel Sibiceanu, Radu Aldulescu, Nicolae Radu, Gheorghe Tomozei, Ileana Mălăncioiu, Cristian Bădiliţă, Octavian Mihai Sachelarie, Nicolae Oprea, Augustin Doman, Denisa Popescu, Magda Grigore, Cludia Duminică.
Alesesem să citesc câteva rânduri din subcapitolul Fotografii din cer dedicate lui Marin Ioniţă, măcar şi pentru meciurile pe care le-a avut cu primarul!… Reproduc fragmentul pe care nu am apucat să-l citesc:
Mai e un Marin – nume cu greutate, măcar pentru argeşeni – nu numai cel ce a cules din praful drumului, la Siliştea-Gumeşti, moromeţi de lut şi i-a lustruit cu migală, dăruindu-le viclenii şi luciri de diamant ce-ţi taie respiraţia!
Mai e un Marin, din Jugureni-Ulieştii de Dâmboviţa, rostogolind cuvintele ca pe un şuvoi leneş de bolovani ce curge greoi, împiedicat, dar neostoit între maluri. Vai celuia ce i-ar fi stând în cale!
Opera lui, nu are limpezimea celui mai iubit dintre pământeni, doar o vigoare aparte şi o anumită iluminare a textului, care alături de vârsta şi dimensiunea consistentă a creaţiei (a strâns aproape 30 de cărţi), face ca scaunul de patriarh al literelor şi sceptrul, în ţinuturile învrednicite cu harul Meşterului Manole, pe Argeş în jos, să-i fie pe potrivă.
La aproape 90 de ani Marin Ioniţă îşi duce crucea mândru, cu aceeaşi fervoare şi siguranţă de ţăran încăpăţânat, ce desţelenea, şaizeci de ani în urmă, taina cuvântului în curtea Şcolii de literatură, cu Labiş împreună.
Rodul pământului i-a trădat uneori răbdarea, iar timpul i-a clătinat necruţător din convingeri, dar omul şi dascălul, a rămas alături de cei tineri, să le încredinţeze şi să le cultive curajul.
Când am lansat prima mea carte la librăria Mihai Eminescu, a rostit şi pentru mine vorbe. Aşeza cărămizile înălţând împrejur zidul casei. Ajuns la fereastră, m-a invitat să privesc dinlăuntrul casei, şi s-o visez împlinit. N-am ajuns să-i pun acoperişul. Alţii, nenumăraţi, şi-au terminat de mult casele.
Un oraş întreg aşezat pe dealuri. Casa mea e încă în construcţie…
Azi Patriarhul, cu bastonul în mână, face turul de onoare al oraşului. Bate trotuarul, salutând în stânga şi-n dreapta cu pălăria lui albă ridicată deasupra capului, şirul de domniţe mijind la porţi. Cu domnii ar mai avea ceva de sfădit! S-ar mai încumeta la o trântă!
Multă sănătate domnule Marin Ioniţă, acolo unde eşti!
se ţin
in texte mici,
sau mute…
Altfel minciunile
devin
adevăruri
revolute
şi strici
muşuroiul de furnici
din umbra
unei statui
a căutătorului
de perle,
punând
glasul cucului
în gura unei
mierle…
În placentă, spre naştere,
e importantă poziţia copilului.
Natura sau
Dumnezeu
au lucrat mult pe
partea asta
şi în general
au potrivit
lucrurile
astfel ca atunci
când vine sorocul
să iasă copilul
cu capul înainte.
Uneori gândul nesăbuit al mamei,
temerile ei excesive
sau nerăbdarea
pruncului
(după mine doar
contribuţia hazardului),
scot înainte
picioarele.
Asta nu e bine,
chinurile sunt
mai îndelungi
şi ţipătul
copilului
la întâlnirea cu
lumina
e ostoit de
vlagă.
Chiar şi mai târziu
voinţa mamei
are orgoliul să
creadă
că poate decide
în numele
copilului!
Poate să fie
liberul lui arbitru.
Cum să fii
arbitrul propriului tău fiu
într-un meci?...
Extrapolând, poţi
fi
S-au văzut femei
arbitri.
Îţi pui costumul negru,
fiul tău e în
meci,
fluieri 11 metri,
îi faci semn
discret să ia mingea,
el se supune
şi o duce la
punctul cu var.
Vrei să dea gol,
el mai mult decât
orice pe lume
în momentul acela,
vrea să dea în
bară.
Îşi ia elan şi porneşte
numărând paşii.
Ţinteşte bara,
îţi îngheaţă
pentru o clipă
fluierul în gură,
ţi-a stat inima,
mingea loveşte
bara din nou.
Mai fluieri o dată
repetarea
loviturii,
lumea se frământă
pe scaune în
tribună,
telefoanele
ziariştilor
au început să
zbârnăie
către redacţii,
fiul tău se
apropie,
are figura dârză,
potriveşte mingea
în iarbă,
face zece paşi
înapoi…
Lansează din ristul bocancului
trasorul cu
aceleaşi coordonate,
mingea izbeşte în
acelaşi loc
bara,
copilul tău se
bucură
făcând semnul
victoriei
spre tribună.
Asistenţa
încremenită
parcă se trezeşte
dintr-un coşmar
şi aplaudă.
Nu se mai
potolesc ovaţiile
Iar
tu
ţi-ai înghiţit
fluierul...
