miercuri, 22 decembrie 2021

Decembrie albastru

 


În urmă cu câteva zile m-a sunat la telefon Giorgică Mănescu, un fost coleg de uzină şi de Şcoală de partid, cel cu care am sărit gardul la Craiova în 21 decembrie 89. M-a rugat să-i trimit prin poştă Albaştrii, dosarul o carte în care a auzit că îl pomenesc şi pe el. Am avut drum şi i-am dus-o personal în Colibaşi, bucurându-mă de o plăcută revedere după 15 ani. Mi-am dat seama abia atunci sub asediul pandemiei şi al confruntărilor politice de la televizor, că suntem în luna decembrie şi citind concomitent pagini pe facebook din amintirile de militar în termen ale lui Jean Dumitraşcu, am gândit că aş putea şi eu să postez câteva pagini despre cum am trăit eu controversatele evenimente, decupate din dosar.

Cu acest prilej am constatat că încă nu am eliminat toate greşelile din carte, nici în a doua ediţie. Nu este vorba despre greşeli de ortografie sau punctuaţie, oricum mai scapă... Chiar în primele rânduri din capitolul Şcoala de partid afirm: „ne-am convertit în informatori ca Nae”... De fapt  prietenul Vlasie, mi s-a confirmat de la CNSAS, a fost cooptat atunci ca informator. Declaraţiile lui Nae de la dosar, chiar dacă ne-au făcut rău, erau ale unui tânăr proaspăt familist, soţia abia născuse, speriat de bătaia încasată de la securişti şi de perspectiva puşcăriei. Albaştrii, dosarul este o carte vie care cu fiecare document ce mai apare în arhivă, încă se mai scrie...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu