Gogu, fratele mai
mare, cel mai simpatic personaj din romanul Tobârlanii, are de tras ani la rând
într-un proces pentru faptele sale întâmplate cu ocazia unei nopţi de chef,
într-o casă de saşi dintr-un sat aflat în apropiere de Sibiu. Numai că, nu
pentru ce moral ar fi fost de condamnat, şi anume că s-a culcat într-un final cu
nevasta sasului, după ce îi îmbătase pe toţi de la masă, asta n-a contat(!), ci
doar reclamaţia că a cântat cântece legionare. Singurul care i-a venit oarecum în
apărare a fost sasul Hans. În declaraţia lui de martor, a consemnat că în
noaptea cu pricina, „Tovarășul Gogu a cântat fără pereche muzică de dans și
joc. Învârtita și Hațegana, încă mai răsună în ureche, iar Ana n-a stat de loc.
Gura fragă,
bujori în obraji,
mi-era aşa de
dragă
când dansa,
în spatele clondirului,
cum se învârtea
în braţele
musafirului
ca un fus
ce vrea
să dea
de urma firului
în caierul de
lână…
Aş fi privit la ei
o săptămână,
da s-a-nvârtit şi
masa,
păcătoasa
şi am căzut sub
ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu