De-ai ştii tu, Albă ca Zăpada,
Scufiţă Roşie din stea,
de câte ori trecut-am strada
şi n-am bătut la uşa ta…
Şi uite anii cum s-au scurs
şi am ajuns în viitor.
E prea târziu să fac recurs!…
Dar recunosc, mi-e tare dor
de-o sorbitură de lichior,
ca doi puştani,
în clar de lună
sub castani…
Şi dacă tot e ziua ta,
cu voie de la voie bună,
doar un sărut întârziat
dintr-o poveste
care n-are rost
s-o mai feresc
dacă n-a fost
şi n-a-ncetat să este…
Ca-n Nirvana.
Numai de bine dragă Adriana!
La mulţ ani!
Si un portret din vremurile
când eram poet…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu