Poezia de Roşiori
Bucuria de a revedea prieteni dragi la Roşiorii de Vede cu ocazia unui eveniment cultural, Dialogul artelor, organizat în cadrul manifestărilor prilejuite de Ziua Internaţională a Poeziei, a fost mult mai mare decât necazul aventurii de la întoarcere, când am dat cu maşina în nişte gropi mascate cu apă de ploaie la ieşirea din localitate. În vremi pandemice şi gropile în asfalt par anemice, dar nu-s!…
De unde era să ştim noi că se cască un ditamai crater în mijlocul şoselei, rănind grav, la impact, ambele roţi de pe stânga, cu jenţi cu tot… Bine că am avut pilot şi telefoane de contact!… Ce puteai face cu o singură roată de rezervă? N-aveau cum să iasă două la numărat, oricât ai fi tu de Minervă!… Iar timpul era înaintat şi programul de service local deja încheiat.
Noapte, ger, se scuturau norii din cer de surplusul de apă. Perspectivă deprimantă completă, ca un lockdown total pe planetă.
Şi o aud pe Ioana(Cârneci). Ce-nseamnă să ai o Minervă de rezervă când pleci undeva!
„Vă propun un nivel următor, să-l sunăm pe Romeo Roşianu, rezolvă el ceva că e Creator.” Drept urmare a sosit Romeo, roşiorean de Baia Mare, într-un barcaz şi ne-a scos din groapă făcând haz de necaz!
De unde sofismul, nici comunismul n-a îngropat poezia şi nici democraţia de consum n-are cum!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu