Ideea acestei cărţi a prins
consistenţă şi a căpătat aripi, între două trenuri în Gara de Nord, la o bere
cu Ioan Romeo Roşianu. Ea începuse să înveţe zborul cu aeroplanu, ca sport de
plăcere în mintea mea, făcându-şi lecţiile de antrenament pe domeniul resort Pasărea
ceţii, dar nu mi se luase evident ceaţa de pe ochi. Mi se părea supărător să
amestec alandala, versuri şi proze cu poze mişcate în cala aceluiaşi aparat de
zbor.
Romeo m-a încredinţat, ca un lord integru
al tiparului, sfidând răsuflarea rece de criză a Mistralului, că se va sui cu
mine la bord. El avea viză pentru zboruri…
“Dar ca să ştii, să mă pun cumva şi
eu la adăpost, îţi cer, poa’ să fie pozele mişcate, să vibreze în mister dacă
vrei, da să fie toate alb negru! Să nu
se coloreze prea tare preţul de cost la ultima strigare…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu