Bunicul Tobârlan, dinspre partea tatei, avea un picior beteag şi baston. Căzuse din tei, galanton la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra, de tânără fusese bună prietenă cu bunica Lina. Frumoase amândouă, şi, multe inimi au frânt chicotind împreună, povestindu-şi una alteia aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă în dreptul casei Dumitrei, sub teiul de peste drum, că Mitică a cerut-o de nevastă. Odată pe fruntea Dumitrei s-au strâns norii și fulgere au ţâșnit din ochi-i neguroși! Avea pentru Mitică Tobârlan un gând ascuns.
Cu bunicul însurat, Dumitra a păstrat legăturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, și, la timp potrivit (când bunica Lina rămânea grea și slavă cerului a tot rămas, născând zece prunci dintre care au trăit opt), cum spuneam, la timp potrivit li s-au împletit de-atunci nu doar gândurile, ci s-au înnodat şi niscaiva legături ascunse pe care le știa toată Valea Pribei. Probabil le aflase și teiul, fragil la suflet și sensibil, și nu s-a opus când Dumnezeu a rupt o cracă de sub picioarele lui Mitică, pedepsind călcătura strâmbă.
De la un timp, împlinesc 75 de ani în noiembrie, sunt tot mai grei anii!... Simt că mă junghie şi pe mine genunchii, s-au betegit şi ai mei!
De când am început să înţeleg buchea lumii cu adâncimile ei nepătrunse, pe femeile care şi-au cuibărit în inima mea gânduri ascunse, indiferent că erau Ana, Gena, Adriana. Lorena, Lilith sau Miruna, le-am numit pe toate Maria, ca şi cum ar fi fost una, şi... m-am ferit să mă urc în tei.
Cu junghiul şi mintea de-acum, nu mai sunt sigur că atunci am judecat corect! Îndoiala e mare!...
La ce bun a fost să respect cele zece porunci, să ţin post şi să nu mă urc în tei să culeg floare pentru mai multe femei, dacă genunchiul oricum mă doare?...
(Tobârlanii, Guşterele,reloaded, reinventat(e))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu