Sânziana de la Doha şi uluitorul morfem

 

Scriam pe blogul Pasărea ceţii în 16 februarie 2014:

https://pasareacetii.blogspot.com/2014/02/sanziana-de-la-doha.html

Povestea Sânzienei de la Doha a avut azi un final fericit. În tribunǎ, Stere Halep, tatǎl Simonei trǎia aievea o minune la care nici nu îndrǎznise poate sǎ viseze. Înconjuratǎ de șeici, fata lui ridica mândrǎ deasupra capului pasǎrea fermecatǎ. Trofeul pe care dupǎ o sǎptǎmâna luminatǎ îl câștigase pe merit. 

  “Grijǎ mare fetiţo la pasǎrea aia sǎ nu zboare! Va trebui la noi acasǎ, la Constanţa, pe strada Chiliei, sǎ schimbǎm mobila sufragerie. Ne trebuie o vitrinǎ mai mare, doar n-o sǎ ţin pasǎrea într-o colivie. O sǎ intre lumea la noi în casǎ, s-o atingǎ, s-o pipǎie, sǎ se convingǎ cǎ nu e de tinichea.”

Gândul lui Stere porni înapoi și-și vǎzu copila de patru ani, cât racheta, cum alerga încǎpǎţânatǎ dupǎ minge, s-o treacǎ peste fileu.

 “Frat’su, mai mare cu șase ani, chiar se antrena și promitea sǎ ajungǎ tenisman. N-a fost sǎ fie! Nu-i pentru cine se pregǎtește. Nu zic, Doamne ferește, cǎ ea nu s-ar fi pregǎtit! Dar cu trupu-i plǎpând nu-i dǎdeam prea multe șanse, doar din voinţǎ s-a întǎrit. Eu n-am oprit-o dar nici n-am încurajat-o prea mult.”

Descǎtușatǎ de complexe, cu plǎcerea de a juca, Halep a avut la Doha 2014 o sǎptǎmânǎ încântǎtoare. A fost tot timpul cu racheta la ea și agerimea gândului a întrecut nu numai viteza mingiilor ce pǎreau devastatoare, ci mai ales a reușit sǎ blocheze rotiţele ce se învârteau în gol în mintea adversarelor, care nu mai înţelegeau uneori nimic. Pe rând, elita consacratǎ Erani, Radwanska, Kerber, dintre cele mai mari stele ale sportului alb, au pǎlit și s-au recunoscut înfrânte în faţa celei ce strǎlucea.

......................................................................................... 

Cu o zi mai devreme în 15 februarie 2014 scriam aşa:

https://pasareacetii.blogspot.com/2014/02/uluitorul-morfem-halep-e-un-poem.html

Circulǎ o teorie mai mult sau mai puţin știinţificǎ, o teorie care recunoaște într-un fel cǎ limba dimprejurul Carpaţilor, de dinainte de a exista ţǎri și popoare, a contribuit decisiv la dezvoltarea și îmbogǎţirea lexicului european și nu numai atât. Unii susţin cǎ însǎși limba latinǎ a romanilor pare a descinde din limba strǎmoșilor noștri daci și nu invers cum au postulat teoriile oficiale.

 Morfemele stem specifice, se pot identifica ușor în zestrea lingvisticǎ, nu doar a bǎtrânului continent, ci ajung până departe în Japonia, în Australia, Africa sau America. În Antarctica nu! Se pare cǎ acolo în pǎmântul îngheţat, nu s-a putut planta viţa de vie.

 Procesul ǎsta, dacǎ stai sǎ-l analizezi, continuǎ și în zilele noastre. Spre exemplu, la Doha şi cu siguranţă şi în Dubai de săptămâna viitoare, buzele şeicilor arabi şi în general ale arabilor obişnuiţi, vor pronunţa cu siguranţă întrebătoare în grai românesc, Halep? Halep?... E firesc să nu uite ochii limpezi și inteligenţi ai Simonei, zâmbetul ei, agilitatea braţelor, alergarea de gazelǎ care i-a încântat şi cucerit, îmbogăţindu-le pǎsǎreascǎ lor cu un halep. Pardon,  un morfem! Ba chiar aș putea spune cu un poem, pentru totdeauna! 

Azi 16 februarie 2023, sunt întru-totul subiectiv, dar dincolo de morfeme apreciez că fără famecul ei tenisul feminin a pierdut din strălucire. Mă întreb dacă aserţiunea de la sfârşitul primei părţi, pe care nu am redat-o, a rămas valabilă. Eu cred în ea!

 

Simona nu a minţit, nu a furat, nu a fǎcut trafic de influienţǎ, nu a corupt pe nimeni și nu și-a trǎdat propriul partid. Nu a furat voturile spectatorilor și guvernul n-a dat ordonanţǎ de urgenţǎ specialǎ, ca sǎ câștige ea. Nu politizez dar pot constata!