Să fii pescar
într-o lotcă
şi să constaţi
că apa
de mare
e votcă...
Să vezi valul
spirtos,
reverberat
în ecou,
cum vine
să te dărâme...
şi tu curajos
să-l primeşti,
asmuţind
animalul
din tine.
Să te trezeşti
întins pe jos
în larg.
Nu eşti în stare
să-ţi ancorezi
echilibrul
precar...
Şi constaţi amar
că lotca
n-are
nici catarg
nici parâme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu