24. cocon
de umbră
străzi sunt
cuvintele…
răsfirate
şoptesc
atingând
briza
îmi vin
în minte
tot felul…
tălpile
lipăie
pe asfalt
mâinile
învaţă
să mângâie
dar oricât
aş fi
de înalt
strivesc
încă sânii
cu dinţii
de lapte…
cu mâna
la gură
mama
încremenită
şi mută
mă mustră
dintr-un
cocon de umbră
(Din antologia în
lucru Argintarium doi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu