Pǎsǎrile ciripeau întrecându-se în lire și brazii prinși în horǎ nimbau în interior, conturul în oglindǎ al crestelor înzǎpezite.
Uriașii se dezmorţeau sub așternutul de piatrǎ. Vântul cu șuierul lui rece venea dinspre nord și harfele brazilor rǎspundeau prelung.
În afara noastrǎ nimeni, nicǎieri. Doar furnicile impenetrabile
în hǎţișul ierbii, adulmecau urmele risipite azi noapte în rǎgetul de dragoste al cerbilor.
Singur, vântul, stârnește continuu pacea în veșnicia locurilor.
Ne-am împǎrţit misiunile: Ioni culege urzici într-un luminiș,
Puiu se aleargǎ cu copiii, sǎ le creascǎ pofta de
mâncare, Cristina pregǎtește Nikonul sǎ facǎ faţǎ fotografiilor
artistice, iar eu, notând într-o agendǎ aceste rânduri.
Apunne soarele dupǎ culme, în timp ce lichenii aburcǎ pe trunchiul copacilor raza din umbrǎ a farurilor.