vineri, 19 august 2022

Conducătorii sfinţesc locul

 


 

Expresia cu alinierea planetelor în sport pentru Românica, părea să fie scoasă din vocabular pe termen nelimitat. Nu pentru că s-a uzat excesiv (în presa scrisă mai ales), ci pentru bezna compactă a găurii negre care se crease vis a vis de performanţă.

Dacă mai scăpa din strânsoarea întunericului câteodată, licărul vreunei perseide timide, abia de întrezăream sâmburele speranţei, dar nu mai credeam în gândurile mele că seceta prelungită, înoptată, mai poate fi vreodată binecuvântată cu o ploaie de stele.

E drept că Simonei Halep, simbolul C/constanţei, rămăsese să ne reprezinte cu onoare! Dar cu o floare, când ai o singură lingură, un singur tacâm la masa celor bogaţi, ce te faci?... Nu te bagi în vorbă, n-ai decât să taci!... N-a tăcut Simona la Toronto şi bine a făcut!

 

Şi iată că a venit de nicăieri o răpăială torenţială de stele, ca o ploaie de vară cântând la tobe peste tăceri...

Mai întâi David Popovici a făcut senzaţie cu medaliile şi recordurile lui mondiale şi eurpene la nataţie! Ce mândră şi senină era Camelia Potec! L-ar fi luat pe David acasă cu medalii cu tot, să-l aşeze între trofeele sale în vitrină.

Patru medalii pentru gimnastică, cea mai mare în rang cândva, adormită de-o vreme într-un nor. Ne era dor! Doamna de fier şi de aur Mariana Bitang, a putut mulţumită să-şi schimbe prefixul.

Opt medalii pentru flotilă, la canotaj. Elisabeta Lipă cea cu pixul ăla fără milă, care n-a vrut să-şi invite ministrul la festin, sfinţeşte locul şi completează tezaurul cu aurul a 5 medalii. Aferim comandant!

Un titlu european la fel de important  pentru floarea de măr din atletism, Bianca Ghelbăr. Anişoara Cuşmir Stanciu preşedinta federaţiei este medaliat olimpic la Los Angeles.

Şi salba de medalii la tenis de masă încheie fericit întoarcerea acasă sperăm dfinitiv a fenomenului sportiv românesc. Zicea undeva Cristian Romanescu, „tenisul de masa face parte din viaţa mea”

Dacă n-ar fi fotbalul!... Apropos Burleanu ăsta, care s-a ales pe viaţă preşedinte, unde o fi jucat fotbal?...







 

joi, 18 august 2022

Numai despre diversitate. Nimic despre Casa Roşie

 



 

Un lin e un peşte cu solzi mărunţi care nu trăieşte în munţi, îi place să facă popas mai la vale şi să se culce prin bălţi de apă dulce...

Un lin e un vas cu doage din lemn ca un jgheab în care se desface la prohab vinul rubiniu din boabe oloage de struguri...

Sau fierb ca nebunele, prunele, toamna târziu şi e gata să joace viu, alcoolul pe ruguri …

Lin e zborul domol, potolit, fără salturi şi treceri bruşte. Un fel de momeală cu muşte din care să muşte-n cârlig linul (Tinca-tinca)...

Şi scriitorul are la îndemână litera lui, de ţipirig sau de lână şi se leagă cu ea de linkul sau linka din seninul cerului...

 

Fierbe alambicul în Casa Roşie. Ce-ţi torn cititorule, vinul sau pălinca?

 

Tobârlanii şi Casa Roşie fac parte din colecţia, Jurnalul cărţilor esenţiale şi vor putea fi cumpărate în curând de pe site-ul Editurii Hoffman. Vom reveni... 


N.A. Au plecat către adresanţi primele 4 case

miercuri, 17 august 2022

duminică, 14 august 2022

Revenire magică

                 


       Poţi uşor cădea în greşeala comentatorilor de ocazie, ăia care fac cu  mâna la ocazie, aşezându-se pe jos în mijlocul şoselei când văd că se apropie în mare viteză bolidul unei vedete, să zicem că de data asta ar fi fost Simona Halep, ce se grăbea să câştige un turneu important la Toronto. Şi Simona opreşte ce să facă nu te pui cu ziaristul! Ăsta e în stare tristul,  să strige şi să scrie, dacă n-ar fi oprit, că Halepa de fapt se grăbea să se întâlnească icognito cu Mouratoglou într-un hotel discret, să antreneze intensitatea sunetelor şi tonalitatea potrivită ce urmau a fi eliberate la contactul on/ off al rachetei cu mingea pe lovitură, spre intimidarea şi ieşitul din minţi al lui Coco Gauff sau Jessica Pegula...

Dar să-l lăsăm pe ziarist în durerea lui şi să savurăm bucuria revenirii Simonei între primele zece tenismane ale lumii acolo unde îi e locul!

Felicitări Simona! şi succes diseară!

vineri, 12 august 2022

Umbrarul

 


O carte e o fiinţă vie, un fel de oglindă fermecată ce împarte adevăr şi magie personajelor sale.

Planul a fost ca romanul meu Casa roşie, să fie un umbrar de hârtie, un adăpost pregătit pentru oaspeţi în luna lui cuptor, ale cărei pagini să fie parcurse uşor în câteva ceasuri.

Nu mi-am dorit categoric popasuri lungi în muzeul adevărului istoric, cu program riguros, cu fotografii îngălbenite pe pereţi şi statui de ceară.

Aş fi avut categoric resurse căci Titi, eroul meu principal(ar fi împlinit anul acesta de Ziua Americii 100 de ani) e un personaj ce şi-a trăit fabulos viaţa cu dulcele şi amarul ei.

De săptămâna viitoare încep să  trimit prietenilor chilipir, câte o casă...(Să-i zicem umbrar să nu intre ANAF-ul pe fir!