(Doar pentru cine citeşte…)
Între darurile pe care omul şi le-a făcut sieşi, liber de
Dumnezeu, împrumutând fără îndoială din imaginarul creaţiei Sale, putem enumera
cu mândrie ca victorie spirituală – frunza.
Mă înclin frunzei de smochin!... Dacă aerul pe care-l respirăm, ni s-a dat, cuvântul
pe care-l vorbim (întâiul desigur!) la fel, apele şi pământul cu verdeaţă,
cerul cu luminătorii de ceaţă – frunza ne-am luat-o singuri.
De fapt Eva s-a arătat decisă să-şi protejeze de soare fructul
de smochin, capcana ce i-o lăsase Dumnezeu deschisă între picioare. A tot schimbat
frunzele! mai prelungi, mai subţiri, oglindindu-se, un sezon întreg la Adam în
priviri,.
Strămoşii de mai dintâi au mâncat mere portocale şi lămâi,
dar n-au ţinut de foame. Cât să trăieşti numai cu poame din grădina raiului?! Au
omorât animale, ca să se poată hrăni. Li s-a deschis apetitul, şi devenind
lacomi au vrut mai mult, şi s-au omorât între ei. Organizându-se în grupuri
s-au dotat. Mai întâi bâte (bâte de-alea cum au jandarmii în Piaţa
Universităţii!). Apoi pietre (ca să arunce în geamurile de la
guvern!...). Mai târziu săbii şi arme de foc, precum clanurile mafiote,
declarându-şi unii altora războaie.
Au descoperit roata şi-au cumpărat Mercedes-uri. Au
descoperit că autostrăzile sunt puţine, şi alea care sunt se fac cu licitaţii
trucate, şi atunci au făcut contestaţii să ia banii de la stat. Tot aşa până-n
zilele vieţii noastre!
Doar femeia, aşteptând bărbatul să se întoarcă din bătălii,
a rămas liberă să îngrijească misterul şi frumuseţea ei fascinantă. E drept,
s-au mai născut şi conflicte de interes, şi invidii. Cum să te simţi când toţi
bărbaţii au pornit să cucerească cetatea Troia, a Elenei, tu, ca femeie!?...
Dar să vedem ce drum a urmat industria modei.
S-au deschis ateliere de confecţii şi marochinărie (se
uscau pe garduri degeaba pieile animalelor vânate, sau crescute în gospodăria
proprie, mă rog, după caz…). S-au deschis lanţuri de magazine de firmă, şi s-au
declanşat campanii de marketing şi public relations.
Evoluţia
a fost întrutotul spectaculoasă, dar sinuoasă şi lunecoasă, ca ţesătura de
mătase fină, descoperind supleţea statuară, linia elegantă, a unui manechin
60–90–60.
Distanţa de la care s-a pornit până azi, e imensă.
Să
ne închipuim:
Intră în magazin Adam, să zicem Adam 13(la începutul
lumii se pare că toţi locuitorii se numeau Adami şi Eve, şi ca să se distingă
între ei şi ele, purtau un număr scris pe papirus, lipit de piele, ca
fotbalistul de azi pe tricou. Zic azi generic, doar suntem în coronavirus nou
pandemic).
Deci, Adam 13 solicită Evei 17 o frunză de stejar. Sau de
lotus. După cum cerea gabaritul iubitei sale, pe care o chema predestinat
Eva 66. Vânzătoarea, Eva 17, îl măsura din ochi seducătoare, şi dacă aspectual
războinicului o incita, îi oferea, o frunză de ferigă din colecţia ei personală,
toamnă-iarnă, invitându-l în cabina de probă ca să-i arate cât de splendid
cădea frunza pe ea. Ups!...
Acum, în epoca modernă, nu mai trebuie să pierzi timpul în
magazine. Doar că, nici la eMag nu mai găseşti ce-ţi convine! Ăştia cu
slujba în statul paralel au defrişat pădurile cu drujba, şi-au cărat în
parlament toată frunza, evident s-o taie la câini. Lemnul şi petrolul din
subsol l-au vândut la Viena pe un pol de parale. Să se spele cu el pe mâini!… Cu
ce-a mai rămas din frunze apoi, au făcut un muşuroi mare la guvern. Li s-a
făcut milă şi-au ascuns-o în el pe madam Dăncilă…
Stau în a treia săptămână de sejur autocarantinat benevol într-un
vis cu o Grecie însorită. Atâta a nins
împrejur cu flori de leandru!... Sunt atâţia portocali şi măslini! E atâta
bronz de întins pe pielea prinţeselor Afrodite! Văd cum înoată grăbite în Marea
Egee silfidele, atât de aproape de Olimp şi eu pierd timp preţios, să scot
mărăcini din călcâiele jupâneselor de la Videle! Ionescule, rămâi la frunze, te
rog frumos!
