marți, 5 iulie 2011

Pictorul. Concurs PAfoto

Nota: In probabil ultima etapa de concurs Calin Hera aduce ca mobil de inspiratie urmatoarea imagine. Conditiile cunoscute, 500 de semne etc...


       Pictorul ăla flamand în clipa asta era mai mult flămând decât pictor. Părăsise locul. Terminase  tuburile cu vopsele, sticlele cu absint, tabloul din care se scurgea pe rame lumina murdară, lăptoasă, smulsă zbaterii înspumate a valurilor. Linia verde împădurită a golfului, abia de ţinea cealalta mare să nu se reverse din cer peste casele pitite în buza dealului de unde se-ntorcea cu barca. Nerăbdător socotea că mai sunt doua ceasuri. Găsise mâncare, tuburi noi cu albastru, absint, avea de lucru.

Daca va place Pictorul votati aici

luni, 4 iulie 2011

Low cost. 4 iulie

În 1776, la 4 iulie, când cu Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii, dacă nu s-ar fi ales vulturul simbol naţional, cu siguranţă altfel s-ar fi scris istoria. Un vot i-a lipsit bătrânului inventator Benjamin Franklin în Congresul Continental al celor 56 de delegaţi semnatari, ca sa încline balanţa şi să pună curcanul în glorioasele lui drepturi.
Şi-a pierdut vremea cu electricitatea,  a organizat prima bibliotecă a Americii, a revoluţionat poşta, a descoperit paratrăsnetul şi ochelarii, în loc să inventeze un lucru simplu şi necesar, o găleată de plastic roşie sau portocalie. N-a fost vizionar. Cu siguranţă obiectul preelectoral iar fi adus şi votul acela democratic, ce i-a lipsit. N-a fost să fie.
Cu domesticul simbol, poate că americanul ar fi luat-o mai domol.
Pentru ce vultur cuceritor,  jandarm al lumii şi paznic la democraţie, poate i s-ar fi potrivit mai bine o piftie, un curcan la cuptor, stropit cu vin, tot învingător ar fi fost şi... creştin, low cost.

sâmbătă, 2 iulie 2011

Tiki-Taka

Etapa V-a PAfoto
Calin Hera ne cere sa comentam fotografia cu statuia vie asezata pe soclu in stanga, nu m-am putut abtine sa mai folosesc inca un soclu







     Moto:    Munte, munte, piatră seacă,
         Lasă voinicii să treacă,
         Să treacă la ciobănie,
         Să scape de sărăcie.


Catalanul intrat în tunică de tablă e un Gigi Becali al lor. Uitaţi-va bine cum stă pe soclu, nu vi se pare că seamănă? Taie frunză la câini. Să stea mult şi bine în echilibrul ăla precar, vă spun; n-are geniul ciobanului. Păi al nostru măcar, când a intrat în sarică şi-a luat instrumentul n-a tăcut ca mutu. A scos cu fluierul din adâncul istoriei, o doină de smintii oile şi-o seamă de generali patrioţi… ce l-au dăruit cu Steaua. Măi omule dacă n-ai gură cască, nu te dăruieşte nimeni cu Barsa

S-a deschis votarea pentru statuie. Daca v-a placut Tiki-Taka puteti vota aici. Urnele se inchid duminica la ora 20.

marți, 21 iunie 2011

La Cafeneaua lui Virgil





Neagră ca noaptea, tare ca moartea şi dulce ca iubirea, glasuieşte un proverb turcesc despre cafea. Fără savoarea tabietului, împrumutat de la Înalta Poartă, cum ne-am mai dedulcii dimineţile închipuind armonia din clipele rare ale fericirii!?...
S-a întâmplat în Cafeneaua lui Virgil Diaconu strânşi la un eveniment (100 de numere ale revistei), între oameni de litere armele să nu vorbească, să domine doar aromele fără seamăn din aburul cafelei învăluind cuvintele de har ale vorbitorilor, fără tăiş şi fără patimă.

Meritul lui Virgil a fost că şi-a pus alături o amfitrioană dăruită (Denisa Popescu),  cea care şi-a deschis petalele de trandafir chemând în sprijin mai întâi Mâna Maicii Domnului(pe Liliana Rus) şi apoi o floarea de bujor(Simona Fusaru), din gradina proprie unde schimbase confortul urban pe libertatea rurală. A fost o pace peste aşteptări. Domnul Marin Ioniţă, patriarhul a recunoscut că a vărsat cucută la radăcina arborelului de Cafea la începuturi, dar fructele Cafelei sau Cafenelei i-au dovedit în timp c-au fost din soiul cel mai bun.
Şi domnul Sachelarie, directorul bibliotecii, a glosat frumos despre cele doua reviste de anvergură naţională ce cresc separat şi împreună în gradina Centrului Cultural Revista Argeş şi Cafeneaua Literara dar i-a transmis scorţosului Virgil şi tot la fel taciturnului Doman,  că nu fac destul  împreună şi separat purtându-şi fala doar în zona elitismului, discriminând hatâruri şi abonamente implicit publicului larg astfel vor nemurii săraci, catarg lângă catarg.
Cu o pată de culoare studiată artistic, aşezată în regula de aur a prieteniei a venit Ion Pantilie şi i-a stârnit  entuziasmul bine temperat editorului Frangulea, merituos, dar îngrijorat puţin la cerinţa expresă a lui Sachelarie de a sporii tirajul "cum să faci creştere pe lei puţini, oficiali, obţinuţi greu, din ce în ce mai greu" din banul public, de la cei neînvredniciţi măcar cu laude şi osanale pe măsură de spaima opoziţiei, să nu crâcnească tabăra cealaltă în consiliu la vre-o cotitură.
“Financiar, proiectul de calibru ar necesita un mic aport la echilibru, am căzut de-acord”.
S-au exprimat şi Eremia ce-şi pierduse gara, şi Stanciu ce-şi pierduse primăvara, şi alţi asemeni paşnici combatanţi care parcă ne pierduserăm cu toţii minţile.
Am bănuit vorbind cu Sibiceanu la final, că la Aniversarea Cafenelei în ceştile de cafea Virgil a strecurat ceva etnobotanice. Prea a ieşit bine!

Gasiti aici Cafeneaua literara nr 6 _2011

miercuri, 15 iunie 2011

Amurgul zeilor _ Etapa a IV-a de concurs

Nota: Tema cere sa comentam fotografia lui Calin Hera. Facand abstractie de titlu (Bonjour) eu am trecut pe malul celalalt

          Sena clipocea greoaie deranjată de înşurubarea către nicăieri a motorului. Gândurile celor doi se cuibăriseră în barcă, plonjând ca într-un capăt de lume să prindă din urmă ultimele raze de soare, înmuiate sub orizontul întinderii de apă. Perechi de îndrăgostiţi aşteptau cuminţi pe mal să se tragă cortina întunericului. O chitară îşi incepuse preludiul, armonizând degetele chitaristului şi antrenându-le pentru mângâierile promise. 
          Grijile de peste zi adăstau obosite în genţile abandonate pe jos.


S-a deschis votul popular. Cel care conteaza pt mine. Daca v-a placut Amurgul zeilor  bifati-l si votati aici 
Se poate vota pana luni 27 iunie ora 13

sâmbătă, 11 iunie 2011

Moşii de vară.si poveştile opozitiei

Doamne ce popor imaginativ avem. Vine unul, scamator, la marginea pădurii cu un gioben; ai zice mai să scoată din el doi iepuri albi şi ce să vezi  în locul urechiaţilor, două panglici portocalii fluturând pe valul de admiraţie şi ovaţii ale poporului pedelist. De atâta emulaţie, nici că se vedea scrisul cu fir de aur pe fond portocaliu, unde povestitorul însăilase proiectul noii constituţii şi împărţirea în opt a regiunilor administrative. Doar că nu impui aşa simplu basmele, romanilor!
Tocmai trecea pe-acolo Ponta, pe post de Scufiţă Rosie(ca să câştige voturi, îşi făcuse operaţie de schimbare de sex). Se ducea la Bunicuţa în pădure cu demâncare şi, căscând gura la cinstita adunare, nu băgă de seamă că se lăsase întunericul. Acu n-aveţi a mă întreba cine-i Bunicuţa, că-n partida aia ce se crede învingătoare la viitoarele alegeri,  a rămas singura minte limpede, restul partizanilor, într-un glas unanim, stau cu limba inţepenită pe nordul Băsescului. Au şi ei dreptate în zarva valurilor, e nevoie de un reper. Nimic mai sigur decât busola marinarului.
- Dacă s-a făcut noapte, se lumină într-un timp Scufiţa, n-am decât să mă fac frate cu lupu, că nu şti-n pădure de unde paşte primejdia. Dar nu frate, mai bine văr, tot sunt mâine moşii de vară! îi veni gândul din urmă, ăl bun, ca să nu se supere nici baronii.
- Imi zici vere, pân la moarte, lupule?!... Si Crinul privind visător dintr-o parte:
- Da, verişoară!
Prost scriptum. In timp ce culegeam aceste rânduri, extrăgând umorul din top show-urile de glorie ale Realităţii, a venit burtiera care m-a aruncat definitiv si irecuperabil în neant. “Băsescu ciopârţeşte Romania!”. Nu-nţeleg socoteala. De la 41 la 8, unde-i ciopârţeala?...
Chit că, piteştean get-beget nu pricep nici la ei, cum să-mi caut la Ploieşti cercei…

vineri, 10 iunie 2011

Dosarul "Albastrii" - acatist de final

 În mintea mea rândurile ce se vor aşterne în continuare n-au cum să fie ale unui acatist. Nici Dumnezeu nu ne-a învrednicit cu harul iertării şi nici suferinţa nu ne-a putut curăţi îndeajuns de întinăciunea gândului, ca să fim mântuiţi. Îi dau dreptate Claudiei că mărturisirea poate să fie o terapie, dar rostirea ei trădează alchimia vieţii, cuvântul fiind doar un pom desfrunzit.
Am cerut tuturor înscrisuri, (note, păreri, opinii) contribuţii pentru dosar, “celălat dosar al albaştrilor”, să încropim o imagine de azi, fără mari pretenţi pentru că nici rândurile mele dincolo, nu s-au însăilat mai bine. N-am împărţit taberele, le las amestecate. Nu suntem mulţi în carte, constat, cu securişti cu tot, c-am încăpea uşor într-o biserică. Dar nu vreau slujbe, spovedanii şi solemnităţi, încolonaţi şi singuri, mărşăluind, mi-aş dori să ne oprim sub cerul liber, albastru, ţintuiţi într-o livadă de cireşi înfloriţi.
Caut lumina cuvântului de înviere, numai că bestialele flori de cireş mi-au străpuns toate simţurile. Ciuruite, organele au căpătat simţ olfactiv. Nu mai disting literele, s-au risipit parc-ar fi nişte jerbe de fluturi. Şi un pian dement, tocmai acum şi-a găsit să-şi dezintegreze sunetul clapelor în cerul îngerilor. Mă iertaţi de neputinţă eu voi alege să tac aici.

marți, 7 iunie 2011

PAfoc _ Lucrul dracului...

Concurs: Etapa treia in care Calin Hera cere sa comentam fotografia de mai jos.
Recunosc sunt genial, dar inca nu s-a dat drumul la vot, in sfarsit, e liber insa la comentarii si va invit!...


Mă uit contrariat la nebunii ăia de pompieri ce se imortalizează zambitori în faţa trepiedului, cu obiectivul ţintind prima pagină a defunctului Morning Star  şi mi-este cu neputinţă să aleg terifiantul, între căştile dispuse simetric în cadru şi flăcările iadului isterizate de o ameninţare posibilă. Se intâmplaseră multe în casa aceea ciudată, bântuită de fantasme, pe lângă care  nimeni nu mai dorea să treacă după ce se lăsa întunericul.
Mă nene, nu poate fi decât lucru dracu în casa popii!...

S-a deschis votarea. Daca v-a placut urmati linkul si
bifati Lucrul dracului